Intercer – Poezii si editoriale

Sperând…

Sperând…voia-Ţi, a-ndeplini
Cu mintea cuget zi şi noapte,
Căci Doamne, spre a împlini
Cuvântul Tău-n-a mele fapte,

Să-mi dai putere-nvingătoare
Spre-a-nvinge orice lucru rău,
Şi-n viaţa mea cea trecătoare
Să mă supun, sub braţul Tau!

S-observ că n-am numica bun
În firea mea cea pământească,
Unde tacit păcatul cel străbun
El ar vrea, ca să mă biruiască.

Dar Tu o Doamne, fii cu mine
Să nu mă laşi, singur în luptă!
Şi braţu-ntinde spre-a mă ţine,
În străduinţa-mi, ne-ntreruptă!

Căci fără Tine, Doamne sfânt
Toată-ncercarea spre a-nvinge,
Luptându-mă pe-acest pământ
Să urc mai sus, ea se va stinge!

Şi-oi vede atunci, că e-n zadar
Nu voi putea-n starea firească,
Deaceea lasă-mi, -n-al Tău har
Puterea Ta…să mă însoţeasca!

Flavius Laurian Duverna
14 martie, 2010. Stia, Italy.

În zări albastre

Mă aflu Doamne-n zări albastre,
Mă aflu sus, între pământ şi cer
Şi-mi pare un vis spre alte astre,
Dus de pasărea, cu-aripi de fier.

Şi-aflându-mă, mai sus de nori
Stând şi privind veşnicul soare,
Zburând prin spaţiu…mă-nfior
De vasta-Ţi şi marea-Ţi lucrare.

Căci Doamne, Tu ai dat ştiinţă
Omului, atunci când l-ai creat,
Ca studiind mult, în cunoştinţă
El să tot crească-n timp treptat.

Şi-astfel în mintea-i scrutătoare
Spre ceru-ntins, marcat de stele,
A-ncolţit gândul, de-a fi-n stare
Cândva, să se îndrepte către ele.

Să zboare, a fost împins de dor
Pe ceru-albastru-n lung şi-n lat,
Să afle vrând, cum este-n zbor
Când spre zenit, te-ai îndreptat.

Şi, o Doamne, cât e de frumos!
Căci dela mii de metri înălţime,
Priveşti, spre lumea cea de jos
Ştiind că este-a ta şi-ţi aparţine.

În faţa-mi, e zarea necuprinsă
E infinitul, cel plin de măreţie,
E-a Ta tărie-a forţei neînvinsă,
Mister prea sfânt spre veşnicie.

Şi dacă prin viteza supersonică
În huruit lin acum mă deplasez,
E o minune-a minţii…ce ridică
În suflet, veracitatea unui crez.

Anume: ,,Căci suntem de neam
Prin creaţiune – din Dumnezeu,”
Şi voia-Ţi sfântă, de-mplineam
Puteam să fim, spre-alt apogeu.

Căci, chiar şi gândul veşniciei
L-ai pus în mintea…ce i-ai dat,
Omului, când liniştea bucuriei
Pierdută a fost, sub greu păcat.

Flavius Laurian Duverna
10 martie, 2010.

Atâtea flori…

Atâtea flori,…sunt primăvara
Şi-atât de verde-i pe câmpie,
Şi-nveşmântată, acum e ţara
Şi-n cânt tresaltă, în bucurie.

În crengi atâtea flori mărunte
Îmbracă pomii-n straie dalbe,
Şi din câmpii, până la munte
Un şir fluid se-ntinde-n salbe.

E-atât de drag peisajul dulce
Ce sub priviri se desfăşoară,
C-astfel în suflet el ne-aduce
Gândul scump de primăvară.

Marea speranţă, spre înnoire
E şi-a omului, ca şi-a naturii,
Şi-n planul sfânt de mântuire
Se transformă starea făpturii.

Şi poate da, un alt sens vieţii
Nădăjduind luptând din greu,
Spre zorii scumpi ai tinereţii
Ce-i vom trăi,…cu Dumnezeu.

Flavius Laurian Duverna
17 martie, 2010. Stia, Italy

Cine a crezut
ca pe pamant mieii vor invinge leii,
tocmai in ziua cand in cer
se asternuse tacerea
si plangeau ingerii?…

Cine a crezut
ca pe dealul Golgotei
Dumnezeu va jertfi pentru omenire
tot ceea ce Tatal avea mai scump
pe planeta Pamant si in ceruri?…

Cine a crezut
ca fiinta umana pierduta
va fi atat de mult pretuita
incat Fiul lui Dumnezeu
va muri pentru salvarea ei pe cruce?…

Cine a crezut
ca Universul inlacrimat
isi va ascunde cu durere privirile
sa nu vada suferinta pe cruce
a  iubitului sau Rege?…

Cine a crezut
ca Isus, Mantuitorul
il va invinge in imparatia intunericului
pe acela care fara nici o motivatie
a dezbinat prin viclenie cerurile?…

Cine a crezut
ca Mielul lui Dumnezeu
va sapa cu mainile Sale strapunse pe cruce
in cea mai adanca groapa
izvorul salvarii noastre din moarte?…

Cine a crezut
ca stelele vor invata sa planga
in ziua in care noi Il vom aduce jertfa
pe Arhitectul cerurilor si al pamantului
sa ne spele de pacat si blesteme?…

Cine a crezut
ca soarele, aflat in spatele norilor
isi va ascunde fata sa nu-L mai vada
pe Fiul lui Dumnezeu in timp ce
infrunta biruitor chinul si moartea?…

Cine a crezut
ca in plina noapte si  dezamagire
Isus va invia  pentru vesnicie
si va deschide  pentru omenire
izvor de viata si nemurire?…

Gabriel Neagu
20 03 10.

(Scrisoarea lui Isus catre fumatori)

Imi pare rau ca nu Mi-ai dat crezare
Cand te-am rugat sa iei putin aminte…
Ti-am spus sa nu fumezi, ca fumul doare,
Dar ai ales sa arzi ca mai-nainte.
Am regretat ca n-ai venit pe munte
Cand am vorbit despre redesteptare,
Sau cand interesat sa fii in frunte
Ai ignorat ca te-am chemat la mare.

Am plans cand am venit sa te mangai,
Cand grav bolnav de-atata nepasare
Ti-ai pus mandria toata capatai
Crezand ca faraonul nu mai moare.
Am plans ca nici acum, de data asta,
Nu Mi-ai vorbit, nu te-ai uitat la Mine,
Ba suparat ca te-a lovit napasta
Chiar de mureai, ai spus ca te simti bine.

Nici chiar atunci nu ai recunoscut
Cand bocitorii se aflau la poarta…
Erai bolnav… venisem sa te-ajut…
Dar ai ramas tacut ca Marea Moarta.
Deci spune, tu… ce mai puteam sa fac
Si n-am facut? Raspunde daca ai
Un mic raspuns la cat esti de sarac…
Doream sa iti ofer un loc in  rai!

Raspunde… judecata desfasoara
Procesul tau si nu e de glumit…
De ce tresari?!.. Ce, fumul te-nfioara?
E fumul ce-ti era obisnuit!…
Atat de-aproape iti era ca viciu
Ca ti-l doreai intr-una in plamani…
Faceai, sa-l ai, chiar orice sacrificiu
Nu te durea ca plang, ca ma amani…

Iar daca semeni fum… la secerat
Ce-ai vrea sa ai? Ai vrea ca sa te iert?
E cam tarziu… si ce a rezultat?…
Vei secera tot fum, e lucru cert!
Pai daca Dumnezeu ar fi fumat
Si ar fi vrut ca omul sa fumeze
Nu ii facea esapament in cap
Ca fumul inhalat sa evadeze?
……………………………………………….
Asa visa un fumator rebel
Prea chinuit de idolul “fumat”…
Ai grija!… Daca faci si tu la fel,
E vremea sa te schimbi neaparat!

Jercan D Alex 2010

Conceput inca din vesnicii
Pentru a fi a saptea zi,
A ramas in timp si in istorie
Un sfant popas de-amintiri si de glorie…
In vremea in care a fost arestata Scriptura,
El nu si-a inchis, timid, gura…
Dimpotriva!…
A facut recidiva…
A revenit, mereu, ca al saptelea calaret din saptamana
Cu steag de odihna in mana,
Strigand catre lume, doar doua cuvinte:
ADU-TI AMINTE!…

Creat inca de la inceputul zidirii,
Cu rost de suvenir al iubirii,
A cucerit prin speranta si pace
Inimi plapande, in mandrie sarace…
Cu gand de mantuire
Le-a trecut dincolo de a lumii zidire
Si le-a dat drum spre Salemul cel sfant
Spre Noul Pamant…
Conditie sfanta sa fie,
Ca pe drumul ce duce spre Imparatie,
Sa strige spre cei din pierduta sorginte
Doar doua cuvinte:
ADU-TI AMINTE!…

Astazi, in vremuri-minune
Care cer pregatiri, rugaciune,
Pornita din cer, o-ntrebare
Se-arunca spre lume, spre mare,
Spre mine, spre tine,
Dorind o testare:
Cand lutul danseaza
Cu grade in sol nu in raze de-amiaza,
Cand marea se-agita cu val si oftat
Sub ghiontul tectonic, ciudat,
Un inger te striga pe nume … Apel!…
Ia aminte la el!…
Te-ntreaba de cruce, de sange de Miel…
Jura azi pe drapel…
Daca zici ca-L iubesti,
De vorba a patra, din zece, ceresti…
Iti mai amintesti?

Jercan D Alex / 2010

Zile de Martie

Venit-au zilele… lui Martie
Şi peste tot e cald, şi soare,
Iar mlădioasa, verde salcie
‘Şi-expune mugurii în floare.

Parfumu-i scump, tonifiant,
Se-mprăştie-n miros plăcut,
Ca un balsam, ce-i adjuvant
Spre existenţă-n mod tăcut.

Atâtea flori sunt pe câmpie
Care de care mai frumoase,
În inimi plantând…bucurie
Oricărui ins…ce le miroase.

În ne-ntrecutul covor verde,
În coloritul splendid, virgin,
Imaginea din ochi se pierde
În amalgam, de farmec plin.

Şi, o Doamne, câtă măreţie
Tu-ai pus în tot ce ai creat!
Şi cât-abilitate,-n măiestrie
În planul Tău cel minunat!

Ori-ncotro, întorci privirea
Se simte sfânta Ta lucrare,
Voind ca-ntreagă omenirea
Să vadă dragostea Ta mare.

Căci pentru om totu-i creat
Ca viaţa să-i fie frumoasă,
Şi de-a căzut, în greu păcat
Se va întoarce,-odată acasă.

Şi-n veşnica lui primăvară,
Prin planul cel de mântuire
El va vedea, din nou o ţară
Cu flori eterne-n primenire.

Flavius Laurian Duverna
03 martie, 2010.

Rugăciunea Împăratului Iosafat

Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!
Nu eşti Tu, Dumnezeul, în ceruri sus?
Şi nu stăpâneşti peste toate-mpărăţiile
Neamurilor, dela răsărit şi pân-l-apus?

Oare, n-ai Tu în mână tăria şi puterea,
Aşa că nimeni nu ţi se poate-mpotrivi?
Şi n-ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru,
Pe locuitorii acestei ţări, spre-ai risipi,

Din-naintea poporului Tău ales, Israel?
Nu le-ai dat Tu ţara, pentru totdeauna,
De moştenire,… seminţiei lui Avraam,
Care Te iubea şi Te preamărea întruna?

Ei au locuit-o, şi Ţi-au construit în ea
Un Templu sfânt pentru Numele Tău,
Zicându-Ţi: ,, Dacă va veni peste noi
Nenorocirea, – sau vreun alt lucru rău,

Sabia şi judecata, ciuma sau foametea,
Şi-n casa aceasta, vom veni în suspine,
Şi înaintea Ta, – căci Numele Tău este
În locul acesta, şi-om striga către Tine,

Din mijlocul strâmtorărilor apăsătoare,
Tu ne vei asculta, şi Tu ne vei mântui!
Acum iată, fiii lui Amon şi ai lui Moab,
Şi cei din muntele Seir vor a ne chinui-

La care n-ai îngăduit lui Israel să intre
Când venea pe drum din ţara Egiptului,
Căci s-a abătut dela ei şi nu i-a nimicit,
Şi ne răsplătesc pentru zilele trecutului,

Vrând să ne alunge din moştenirea Ta,
Pe care ne-ai dat-o de veci în stăpânire.
Oh, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca
Tu pe ei? Căci noi suntem fără-ntărire,

În faţa acestei mari mulţimi de oameni
Care împotriva noastră cu iuţeală vine,
Şi nu ştim ce să facem; dar ochii noştri,
Sunt îndreptaţi în siguranţă către Tine!”

Flavius Laurian Duverna
01 martie, 2010.

Drama Calvarului

Şi dacă Doamne Bun, în dragostea-Ţi sfântă şi mare
N-ai fi gândit în veşnicii, la planul sfânt de mântuire,
Atunci, era-n primejdie de colaps, marea Ta lucrare
Creată-n Univers, printr-un posibil duh de răzvrătire!

Căci toate acele lumi create, în starea de neprihănire,
Necunoscând păcatul greu şi urmările crude, nefaste,
Nu ar fi fost deloc în stare, ca să priceapă a Ta iubire
Şi nici n-ar fi putut, înţelege adevărul, şi-al cunoaşte.

Şi dacă Doamne Sfânt, în dragostea-Ţi, nemărginită,
N-ai fi dat pe singurul Tău Fiu, prinos supus jertfirii,
Atunci, era-n pericol cosmic, iubirea Ta cea infinită
Pentru lumile din Galaxii, supuse legilor Orânduirii!

Căci numai Golgota, prin jertfa-I sfântă, consumată,
Cu-al ei, cel mai oribil, şi cel mai îngrozitor coşmar,
A strălucit, ca şi o torţă aprinsă-n noaptea-ntunecată
Şi-a răspândit în Univers, ferocea dramă din Calvar.

Şi dacă Doamne Bun, în dragostea-Ţi sfântă şi mare
N-ai fi răbdat şi suferit prin jertfa singurului Tău Fiu,
Atunci, în fenomenul luciferic, produs prin răsculare
În Univers, s-ar fi instaurat, domnia haosului pustiu!

Astfel toate lumile, vor glăsui-n cântări recunoştinţă
Căci au fost create, spre gloria şi slava-Ţi, în mărire,
Şi că-n dragostea Ta mare, ai vegheat să stea-n fiinţă
Prin taina ascunsă-n veacuri, a jertfei date din iubire.

Şi dacă Doamne Sfânt, în dragostea-Ţi, nemărginită,
N-ai fi pregătit şi salvarea, ca să păstrezi creaţiunea,
Atunci-n vastul Univers, s-ar fi instalat nestingherită
Domnia crudei morţi, dar a invins, biruind Raţiunea!

Şi-astfel, s-a cimentat, prin planul sfânt de mântuire
Şi prin realizarea lui…atunci când Fiu-a fost ’nălţat,
Cea mai frumoasă si mai scumpă, sublimă mântuire
A harului şi a iubirii, din vraja, monstruosului păcat.

Flavius Laurian Duverna
25 februarie, 2010.

Privesc si imi este frica de mine,

plutesc undeva intre trecut si maine,

prezentul meu este un necunoscut,

nu stiu ce sa fac,nu mai stiu ce sa spun,

nu stiu ce sa scad si nici ce sa adun…

Ma gandesc la Tine

si incerc sa-Ti desenez iubirea.

Te cunosc asa de putin,

vad doar punctele si liniile

prin care mama Ti-a desenat conturul.

Au fost clipe cand am vrut

sa Te cunosc mai mult,

poate ca nu am insistat destul,

sau poate nu am fost suficient de convins,

sau nu Ti-am rezervat destul timp…

Din nefericire pentru mine

traiesc acum o fractura de timp…

Privesc dincolo de acum

si aproape ca nu mai vad nimic,

imi este frica de continut…

Din fericire,

pentru ca exista asemenea clipe,

mi-am adus astazi aminte

ca Tu din totdeauna existi

si desi ma dor ranile

acum am suficient timp

sa incerc sa-Ti inteleg gandurile,

sa-Ti strig fara rusine si fara teama Numele…

Mama este alaturi de mine

si mereu imi spune ca Tu poti totul,

si dragostea Ta infinita mereu invinge.

Un prieten vrea sa ma convinga

ca voi retrai fericirea intr-o zi de maine…

Doamne,cat de mult as vrea sa castig

aceasta provocare nascuta din iubire,

dar eu as fi fericit doar sa pot merge

impreuna cu Tine,

sa pot ajunge in locasul Tau,

sa ma plec in genunchi

si sa-Ti cant un cantec nou

pe care nimeni nu-l stie…

Pe chipul meu a aparut un zambet,

cine ma vede se intreaba ce se intampla.

Chiar daca jumatate din mine

inca nu raspunde,

privesc prin credinta spre Tine

si spun”este bine cu mine!”

Stau si ma intreb ce as fi facut astazi

daca ramaneam departe de Tine…

Tata din cer,

in numele dragostei pe care mi-o porti,

Te rog,ramai langa mine…

Pe Tine ,Marele medic,

Te rog sa faci si astazi o minune

si ajuta-ma sa raman

pentru tot restul zilelor mele

aproape de Tine!

              Gabriel Neagu