Deasupra Betleemului

noiembrie 30, 2009

Pe cararile neprihanite
ale gandurilor
privirea mi se opreste,
asemenea unui fulg de nea
deasupra Betleemului…

Cu ochii atintiti spre cer,
pastorii vor sa vada
steaua lui Iacob
venita din inceputurile istoriei,
pentru a aduce pe pamant
vestea cea buna
a venirii Mantuitorului.

Si pe cand priveau ei cerurile,
o lumina puternica
a cuprins intinderile
si toata campia a rasunat
de catecele ingerilor.
Era clipa de aur a istoriei
cand Fiul lui Dumnezeu
a devenit si Fiu al Omului…

Ii privesc aplecati cu uimire
deasupra Pruncului,
iar prin cuvintele lor
aduc lauda si slava Tatalui.

Erau atat de fericiti,
pentru ca traiau in clipele acelea
implinirea tuturor viselor…
Se minunau inaintea unui tablou viu
si nici nu stiau ca atunci ei scriau,
impreuna cu Pruncul din iesle
istoria…

Comentariile sunt închise pentru Deasupra Betleemului

Ca să Te strig…

noiembrie 30, 2009

Ca să Te strig…

Ca să Te strig nu am putere
Isuse Doamne, mă-ntăreşte,
Şi prin cercări şi prin durere
Din toate Tu, mă izbăveşte!

Ca să Te chem să mă asculţi
Când sugrumat sunt de ispită,
Vrăjmaşi oricât ar fi de mulţi
Cu Tine Doamne-am reuşită!

Ca să Te simt, pentru-ajutor
În zile grele, în ceasuri triste,
Să-mi laşi înger sfânt păzitor,
Să-mi fie-n juru-mi oprelişte!

Ca să Te-aud ce îmi vorbeşti,
Şi cum mă-ndemni tot înainte,
Să pot urca, spre zări cereşti,
Sunt clipe de-aur toate sfinte!

Ca să-Ţi urmez, n-oi pregeta
Să merg pe drumul însemnat,
Căci prea plăcută-i calea Ta
Când ştiu acum că sunt iertat!

Pe veci de-a fi cu Tine-odată,
Trăind viaţa cuprinsă-n soare!
Aceasta-mi-e nădejdea toată
Prin jertfa scumpă, salvatoare.

Flavius Laurian Duverna

Comentariile sunt închise pentru Ca să Te strig…

Cronica ideilor – COMEDIE -TRAGEDIE PE MUNTELE CARMEL CU ILIE TISBITUL IN ROLUL PRINCIPAL!

noiembrie 29, 2009

“Apoi voi sa chemati numele dumnezeului vostru; si eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va raspunde prin foc, acela sa fie adevaratul Dumnezeu. Si tot poporul a raspuns, si a zis: “Bine!”

ACTUL – V “Ilie Tisbitul inaintea lui Ahab.”

Ilie, Tisbitul, era unul din locuitorii Galaadului, si i-a zis lui Ahab:
“Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al carui slujitor sunt, ca in anii acestia nu va fi nici roua, nici ploaie, decat dupa cuvantul meu.”
Atunci cuvantul Domnului i-a vorbit astfel: “Du-te, si infatiseaz-te inaintea lui Ahab, ca sa dau ploaie pe fata pamantului.”

Ilie, obosit de multele evenimente ale vremii, a executat cele spuse de Domnul desi in mintea lui de data aceasta se cuibareau imagini de ura si moarte din partea Curtii Regale din Samaria. Ahab, dar mai ales regina curtii regale, Izabela, adunase in mintea ei atata ura impotriva lui Ilie ca, numai o asemenea situatie era disponibila din partea lui Dumnezeu pentru Ilie. Acesta se si gandea ca marea decapitare a lui va fi la Samaria. Daca ai fi fost in locul lui Ilie cum ai fi procedat? Ai fi acceptat sa executi ordinul Tronului Divin? Ai fi fost de acord sa te prezinti in fata leului imparat Ahab, dupa ce acesta traise o experienta unica in viata lui si a poporului Israel, si anume: “Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al carui slujitor sunt, ca in anii acestia nu va fi nici roua, nici ploaie, decat dupa cuvantul meu,” cum spusese Ilie? Trei ani de seceta, mare foamete in Samaria, cautat acest Ilie de garzile paramilitare ale coroanei din Samaria, huiduit si vorbit de rau de toata lumea religioasa a acelei vremi din indepartatul Orient, au fost puncte de cumpana si indelunga rabdare din partea acestui prooroc al Domnului. Si, mai presus de toate, s-a dat si un ordin parafat de Casa Regala ca: “Daca cineva va vedea fata lui Ilie, sa dea de stire imediat,” Casei Regale, caci de nu, atunci acel om sau popor chiar era pus sa jure ca nu l-a vazut pe Ilie, sau daca l-a vazut, sa dea marturie unde este si in ce tinut e de gasit. Cu fata trista, cu capul plecat, depasit de evenimente, saturat sa umble pribeag si pe deasupra sa fie persoana non-grata a unui sistem politic si religios fara Dumnezeul Adevarat al poporului Israel, Ilie satisface dorinta Domnului prin supunere si executare a unui nou plan Divin, planuit cu exactitate de Marele Eu Sunt. Cu toate acestea, misiunea era dificila caci se intalnea cu puterea regala, dar in mintea lui zacea un singur gand si anume, “Voi face voia Celui din Ceruri.”
Timpul trecea, ploaie nu era, iar prapadul ca foametea va pune capat decapitarii unui popor intreg era tot mai sigura. Asa ca, drept vorbind in spirit omenesc, Ilie era considerat tapul ispasitor al acestui dezastru ce era intins pe toata suprafata de locuit a marelui imperiu condus de Ahab si Izabela. Intr-un tarziu, Ilie s-a dus sa se infatiseze inaintea lui Ahab. In acest timp, Ahab a trimes sa cheme pe Obadia, mai marele casei lui. Acest om se temea mult de Domnul. S-a facut ca regina Izabela a omorat pe proorocii Domnului, dar aproape 100 din prooroci au scapat cu viata datorita acestui om curajos si temator de Dumnezeu, pe numele lui adevarat, Obadia. El a ascuns in pesteri cate 50 de prooroci ai Domnului. Acestia au fost hraniti de catre Obadia cu paine si cu apa. Ce curaj a avut acest om temator de Dumnezeu. Daca ar fi auzit Izabela ce a facut Obadia, cu siguranta capul lui era pe butucul de moarte al Orientului Antic. Obadia lucra la palat, si intr-o zi regele Ahab a zis lui Obadia: “Haidem prin tara pe la toate paraurile: poate, poate ca vom gasi iarba ca sa pastram viata cailor si catarilor, si sa nu avem nevoie sa omoram vitele. Si-au impartit tara s-o cutreere. Ahab a plecat singur pe un drum si Obadia a plecat singur pe alt drum.” Numai ca pe acel drum pe care mergea Obadia, mergea si Ilie. Cand l-a intalnit Ilie pe Obadia, acesta l-a recunoscut si a oferit un salut tipic oriental, si anume: “Tu esti, domnul meu, Ilie?” El a raspuns: “Eu sunt; du-te si spune stapanului tau, Ahab: “Iata ca a venit Ilie!” Obadia surprins oarecum de intrebarea lui Ilie, a ramas mut si aproape ca nu stia ce sa spuna. Era atat de inghetat in inima lui ca vedea o pata neagra sora cu moartea in ochii lui. Dupa ce s-a dezmeticit bine a grait ca din gura de sarpe: “Ce pacat am savarsit eu, ca sa dai pe robul tau in mainile lui Ahab, ca sa ma omoare?”
Obadia era prins intre ciocan si nicovala. El lucra la regele Ahab si regina Izabela, fiind omul de incredere al familiei regale. Ba mai mult, calcase ordinul Izabelei prin faptul ca a ascuns aproape 100 de prooroci ai lui Israel. Acestia au scapat cu viata din mana ordinului de moarte al Izabelei. Situatia nu era simpla. O miscare gresita era suficienta si gata era sa fie si Obadia omorat. Numai ca planurile omului nu seamana niciodata cu cele ale Marelui Eu Sunt. Judecata de om credincios, de altfel, al lui Obadia trebuia verificata, caci el lucra in casa de onoare a lui Ahab si a Izabelei. Obadia cunostea tot si Dumnezeu l-a pus acolo tocmai sa indeplineasca o porunca a lui Dumnezeu ce numai unul ca Obadia putea sa o rezolve. El era in masura sa raporteze regelui ce si cum. Numai ca el nu a inteles pe deplin misiunea lui si atunci a pierdut mult din cauza aceasta. El spune lui Ilie: “Si totusi robul tau se teme de Domnul din tineretea lui.” Si Ilie da un raspuns categoric demonstrand ca ascultarea este mai de pret decat orice functie ocupata in viata, chiar daca ai o functie guvernamentala in stat. Ilie a zis: “Viu este Domnul Ostirilor, al carui slujitor sunt, ca astazi ma voi infatisa inaintea lui Ahab.” Cu alte cuvinte, cu tine sau fara tine Obadia, eu voi duce la indeplinire misiunea incredintata de Viul Dumnezeu. Coloana vertebralo-spirituala a marelui prooroc de pe vremuri, Ilie Tisbitul, a ramas intacta si neatinsa de idolatria vremii. Noi astazi, ca si Obadia, oscilam intre a fi si a nu fi, iar de multe ori cadem in transa deznadejdii si a tumultului vremii in care traim. Dumnezeu ne spune sa facem ceva pentru El, dar noi de multe ori, cantarim cu lux de amanunte, din punct de vedere omenesc, fiecare pas scotand in evidenta dreptatea nostra si meritele noastre spirituale, care, de multe ori sunt ca o haina manjita in fata tronului Divin. Ca si Obadia, frica de prea marii nostri in toate domeniile, frica de moarte fie ea chiar doar spusa prin viu grai, frica de ziua de maine in secolul care traim, frica de boli incurabile, epidemii, cataclisme, uragane, cutremure si razboaie de tot felul. Suntem un Obadia al zilelor noastre, cu temeri efemere de laodicean contemporan cu vremea in care traim. Desi unii dintre noi, din tinerete, ca Obadia, cunoastem Sfintele Scripturi, dar cand vine proba o dam cotita si cautam sa scapam de ea, chiar cu pret intre viata si moarte. Curajul si devotamentul lui Ilie, si mai ales experientele lui grele din viata, sa ne faca sa intelegem ca menirea noastra pe acest pamant este sa ducem vestea cea buna, la o lume in pacat, pana la marii ei demnitari. In curaj si temere de Dumnezeu, sa alegem azi cui sa slujim. Daca esti un Ilie, temator de Dumnezeu, vei invinge, dar daca esti ca Obadia osciland intre frica si onoare, vom pierde si viata asta dar, si ceea viitoare. Fie ca alegerea ta si a mea sa fie temeinica si definitorie pe Stanca care se cheama “Isus Hristos”, in vecii vecilor Amin !

In numarul urmator ACTUL – VI Ilie Tisbitul, si Proorocii lui Baal.

Arh. Gheorghe Petrescu, CUA University, Washington, DC., USA.

Anunt pe cititorii mei ca pe Intercer, Cronica Ideilor, apare pe un nou site:
https://intercer.net/blogs/poeziisieditoriale/

Alt site unde veti gasi Cronica Ideilor, completa din anul 2006-2007-2008-2009,
intr-o prezentare grafica de exceptie este:
http://www.azsmrebenezer.net

Alt site unde veti gasi “Portfoliul arhitectului”, Gheorghe Petrescu, este:
www.gheorghe-petrescu.net

Azi Noiembrie 27, orele 10:30 pm, Washington, DC.,
Capitala Balaurului American.

Comentariile sunt închise pentru Cronica ideilor – COMEDIE -TRAGEDIE PE MUNTELE CARMEL CU ILIE TISBITUL IN ROLUL PRINCIPAL!

Ca Cetatea…

noiembrie 29, 2009

Ca Cetatea…

Ca cetatea pe un munte
Din pietre tari construită,
Şi cu scară, şi cu punte
Casa mea-mi este zidită.

Şi furtuni, dacă-ar veni
Bătând tare peste case,
Din loc nu mi-o va urni
De-ar izbi-o-n avalanşe.

Temelia-i stă pe stâncă,
Stânca eternă-I Hristos,
Şi săpărea ei e-adâncă
Pân-la cremenea de jos.

Prin răbdare şi-umilinţă
Am putut cu greu săpa,
Şi-am zidit cu sârguinţă
Astfel de-a nu se surpa.

Şi vânturi mari şi furtuni
De-ar lovi-o cât ar vrea,
N-o va azvârli-n genuni
Scut îmi este Dragostea.

Casa mea, tare rămâne
Şi-oi primi în ea cu drag,
Pe oricine, ce îmi spune
Voind să îi calce în prag.

Flavius Laurian Duverna

Comentariile sunt închise pentru Ca Cetatea…

Cronica ideilor – COMEDIE -TRAGEDIE PE MUNTELE CARMEL CU ILIE TISBITUL IN ROLUL PRINCIPAL!

noiembrie 27, 2009

“Apoi voi sa chemati numele dumnezeului vostru; si eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va raspunde prin foc, acela sa fie adevaratul Dumnezeu. Si tot poporul a raspuns, si a zis: “Bine!”

ACTUL – IV “Invierea Fiului Vaduvei din Sarepta Sidonului.”

Ilie, Tisbitul era unul din locuitorii Galaadului, si i-a zis lui Ahab:
“Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al carui slujitor sunt, ca in anii acestia nu va fi nici roua, nici ploaie, decat dupa cuvantul meu.”
Atunci cuvantul Domnului i-a vorbit astfel: “Scoala-te, du-te la Sarepta de Sidon, si ramai acolo. Iata ca am poruncit acolo unei femei vaduve sa te hraneasca.”

Ilie, a ramas la vaduva din Sarepta Sidonului multa vreme, si minunea cu faina si untdelemnul a fost atat de vizibila incat seceta nu era simtita in mica familie de saraci din Sidon. Untdelemnul si faina au fost hrana lor, iar minunea venita din Cer prin proorocul Ilie a ramas multa vreme ca o binecuvantare a vietii lor pe pamant. Vaduva din Sarepta a vazut ca ceva se intampla, si ca viata ei si a fiului ei este in mana lui Dumnezeu, dar Cel de Sus a vrut sa probeze credinta acestei amarate de femei pentru finalul credintei ei in Dumnezeu. Era ca un test final inainte de a obtine pasaportul pentru cer. In fiecare dimineata si seara era masa plina cu paine si apa, iar multumirea era deplina la adresa lui Dumnezeu, Marele Eu Sunt.
Dar, intr-o zi, copilul a avut simptome de boala. O boala neobisnuita si aproape de nevindecat omeneste. Nu se specifica ce boala a fost in Biblie, dar pasajul ei lasa o lumina profunda, si anume “o boala cumplita”. Zi de zi vaduva era tot mai abatuta si suferinta vietii ei a atins cote incomensurabile. Ar fi preferat sa moara ea in locul copilului, dar Isus a vrut sa vada credinta ei finala in Adevaratul Dumnezeu. Intr-un tarziu, dragostea vietii ei a trecut dincolo in marele labirint al muritorilor. Supararea a fost atat de mare incat chir si Ilie a ramas fara replica. Soarele casei s-a intunecat iar cerul senin al Orientului Antic s-a tulburat de moartea nevinovata a unei fiinte fragede de copil nevinovat. Totul parea trist, iar lumina casei parca nu mai avea o asa culoare tonala ca altadata.
“Ce am eu a face cu tine omule al lui Dumnezeu?” Ai venit la mine doar ca sa aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea, si sa-mi omori astfel fiul?”
Sunt cuvintele vaduvei sarace din Sarepta Sidonului, spuse la cald intr-o tragedie de neimaginat. Sunt lacrimi amare de femeie zdrobita de grijile vremii, iar viata ei plina de necazuri a adus-o in pragul disperarii. Dragostea ei fata de fiul prea iubit a fost atat de mare incat a rabufnit cu un racnet de leoaica: “De ce mi-ai rapit prin moarte unicul meu fiu, om al lui Dumnezeu……?” Tabloul cu cele trei personaje, doua vii si una moarta, este zguduitor. Cel mort s-a dus, copilul, dar femeia istovita de vreme si suferinta amara intr-o saracie lucie si fata trista si grava a lui Ilie inchid cadrul dramatic al unei scene unice in felul ei. Cadavrul de copil nevinovat strans la pieptul mamei, atinge o tensiune uriasa de natura pamanteana. Indiferent daca esti sarac sau bogat, s-a demonstrat inca odata ca viata are rostul ei, si suflarea de viata data de Dumnezeu are valoarea ei aparte. A fi viu este cea mai mare bucurie a omului muritor si pacatos pe acest pamant.
“Da-mi incoace pe fiul tau”, zise Ilie, si luandu-l mai mult cu forta din bratele femeii, cu ochii ei mari plin de lacrimi, urca treptele prafuite ale scarii din lut uscat la soare, in camera lui de odihna unde locuia. A pus copilul pe patul lui si cu un strigat intre durere si parere de rau exclama: “Doamne Dumnezeule, oare atat de mult sa mahnesti Tu chiar pe vaduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, incat sa-i omori fiul?” O lumina astrala patrunde printre zabrelele camerei de sus, mica ca dimensiune dar cocheta in felul ei prin tencuiala moale si viu colorata in stil oriental, cu un mobilier sarac, dar in acelasi stil cu marele ambient din ansamblul casei. Ilie, cu un strigat intre dorinta si cerere profunda, se roaga spunand: “Doamne Dumnezeule, Te rog, fa sa se intoarca sufletul copilului in el!” Minunea a avut loc. Copilul a inviat si mama lui, cu lacrimi de bucurie si speranta totala in Dumnezeul ei, a strigat in clocot de fericire spunand printre acele suspine pline de speranta cereasca: “Cunosc acum ca esti un om al lui Dumnezeu, si cuvantul Domnului in gura ta este adevar!”
A rasarit din nou soarele in micuta casuta cu etaj, cu scara de lut batatorit din Sarepta Sidonului. Lacrimi de bucurie, strangeri de copil la pieptul mamei care l-a alaptat si fericire cat cuprinde ochiul omenesc pe o bolta albastra din indepartatul Orient. Din nou cele trei personaje canta acum o alta melodie prin culoare, ritm si speranta, si anume “Oda Bucuriei” din moarte la viata. Acum ma predau pentru totdeauna Viului Dumnezeu caci copilul meu a fost mort si a inviat. A fost cea mai mare bucurie a acestei femei necajita de timp si necazuri caci s-a increzut in Cel din Ceruri. Ilie, copilul inviat si mama lui, sau mai bine zis vaduva saraca din Sidonul Orientului Antic, au creat aceasta pagina istorica plina de semnificatie pentru noi cei de astazi. Va veni vremea cand ne vom intalni cu cele trei personaje din Sarepta Sidonului si vom afla tot ce s-a intamplat atunci in ceasuri tensionate de natura pamanteana, in veci de veci, Amin!

In numarul urmator ACTUL – V Ilie Tisbitul, inaintea lui Ahab.
Arh. Gheorghe Petrescu, CUA University, Washington, DC., USA.

Anunt pe cititorii mei ca pe Intercer, Cronica Ideilor, apare pe un nou site:
https://intercer.net/blogs/poeziisieditoriale/

Alt site unde veti gasi Cronica Ideilor, completa din anul 2006-2007-2008-2009,
intr-o prezentare grafica de exceptie este:
http://www.azsmrebenezer.net

Alt site unde veti gasi “Portfoliul arhitectului”, Gheorghe Petrescu, este:
www.gheorghe-petrescu.net

Azi Noiembrie 20, orele 9:30 pm, Washington, DC.,

Comentariile sunt închise pentru Cronica ideilor – COMEDIE -TRAGEDIE PE MUNTELE CARMEL CU ILIE TISBITUL IN ROLUL PRINCIPAL!

Bucurie

noiembrie 27, 2009

Bucurie

Doamne Sfinte, cum să cânt
Iubirea-Ţi mare, minunată?
E prea sărac al meu cuvânt
Ah! În laudă cât mai bogată!
Căci zilnic mă tot străduiesc,
Cuvinte noi mereu să strâng,
Îndeajuns, să-Ţi mulţumesc;
De bucurie-aş vrea să plâng!

Sunt fericit, c-astăzi trăiesc
O viaţă nouă-ntr-un alt sens,
Şi această viaţă, o preţuiesc
Cu-n dor în dragoste, imens.
Şi când gândesc ce ai făcut
Pentru a-mi lua povara grea,
Căci din iubire, m-ai născut
Să plâng de bucurie aş vrea!

Cuvinte ce-mi exprim cainţă
Înmănunchiate, în ascultare,
Doresc din toată a mea fiinţă
S-aduc la Tronul de-ndurare.
Pe drumul sfânt care păşesc
Vreau ca să merg cu voioşie,
Sub crucea Ta, să poposesc
Să plâng aş vrea de bucurie!

Flavius Laurian Duverna

Comentariile sunt închise pentru Bucurie

Bucuria Întâlnirii

noiembrie 27, 2009

Bucuria Întâlnirii

E-aproape ziua aceea mare
Când Domnul iarăşi va veni,
Să ia pe-acei ce-n ascultare
Cu dor şi patos, Îl va-ntâlni.

Atunci cei drepţi şi temători
Ce L-au urmat în legământ,
Vor fi făcuţi,… nemuritori,
Cu locul gata-n cerul sfânt.

Ca stelele din bolta albastră
Vor stărui-n slăvi arzătoare,
Şi prin cântarea lor maiastră
Vor proslăvi Iubirea-I mare.

Şi-or spune lumilor celeste
Povestea sfintei lor cântări,
Ce-n biruinţă, le-aminteşte
De noaptea marei încercări.

Căci ea a fost, Cântarea lor
În cea mai mare experienţă,
Când Domnul, a fost ajutor
Cu Duhul şi-a Lui prezenţă.

Şi ceru-ntreg, acum răsună
De imnuri sfinte, care cresc
Din inimi ce prin voie bună,
Pe Miel întruna preamăresc.

Flavius Laurian Duverna

Comentariile sunt închise pentru Bucuria Întâlnirii

La iesle

noiembrie 26, 2009

Vreau sa merg la iesle,
m-am saturat de pribegie
si de alergarea dupa himere…

Sa nu incerce nimeni
sa ma opreasca,
inima este prea hotarata
sa ajunga Acasa…

Lasati-ma sa sper…
Nu aveti dreptul
sa nimiciti speranta…
Vreau sa ajung la iesle,
acolo voi gasi libertatea si viata…

Roscovele mi-au otravit viata,
este sosit momentul plecarii Acasa…
stiu cu siguranta ca Isus
este acolo si ma asteapta…

Chiar daca spinii pacatului inteapa
si lumea intreaga nu ma lasa,
vrea sa ajung la iesle,
aud chemarea Lui minunata…

Nu mai pot trai fara iesle,
este deja tarziu…
Lasati-ma sa trec,
Isus ma asteapta…
Vreau sa plec Acasa…

Comentariile sunt închise pentru La iesle

Botezul lui Isus

noiembrie 26, 2009

Botezul lui Isus

Spre râul vestit,… Iordan
Din proverbialul Nazaret,
Pornit-a Domnul, la Ioan
Recunoscut, mare profet.

El a venit, ca să-L boteze,
Lucrarea lui spre-a valida,
Şi astfel să-l îmbărbăteze,
În slujba sa ce-o săvârşea.

Ioan zicea, să Il oprească:
-,,Eu trebui botezat de Tine,
Lucrul să mi se sfârşească,
Dar tocmai Tu vii la mine?”

Drept răspuns, Isus i-a zis:
-,,Lasă acum, că bine şade,
Ca să-mplinim ce este scris
Prin Duhul, c-aşa se cade!”

Atunci profetul, L-a lăsat
Şi ambii-n Iordan au păşit,
Şi după ce-a fost botezat
Din apă pe prund au ieşit.

De-odată cerul s-a deschis
Venind pe loc, insantaneu,
Aşa cum Ioan L-a descris:
Ca Duhul, dela Dumnezeu.

Ca şi un porumbel venind
A stat… de-asupra lui Isus,
Şi-n slavă mare strălucind
S-a auzit, strigând de sus:

,, … Acesta, este Fiul Meu,
În care-Mi găsesc plăcerea!
De El voi s-ascultaţi mereu,
Şi-mpliniţi-Mi toată vrerea!’’

Flavius Laurian Duverna

Comentariile sunt închise pentru Botezul lui Isus

Bogat în îndurare

noiembrie 26, 2009

Bogat în îndurare

Bogat în marea-Ţi îndurare
Ai demonstratat-o în jertfire,
Şi Doamne, prin crucificare
Mi-ai dat o sfântă mântuire!

Deşi păcatului rob, şi robit,
Cu al său germene-n fiinţă,
O, nu m-ai uitat nici părăsit
Aflându-mă, în necredinţă.

Ai demonstrat că pot a sta
În faţa-Ţi scumpă, vinovat,
Că în jertfirea din Golgota
Sunt complet răscumpărat.

Astfel trecut-ai cu vederea
În prea bogata-Ţi îndurare,
Toate păcatele, iar înfierea
Ai pus-o-n jertfa salvatoare.

Mi-ai dat putinţa, să revin
Din nou, ascultător supus,
Şi-n haru-Ţi mare şi divin
Să pot sa fiu, scumpe Isus!

O, adâncul, cel al bogăţiei,
Şi-al ştiinţei lui Dumnezeu!
În toate veacurile veşniciei
Te voi slăvi cu drag mereu!

Flavius Laurian Duverna

Comentariile sunt închise pentru Bogat în îndurare