Cronica ideilor: COMEDIE -TRAGEDIE PE MUNTELE CARMEL CU ILIE TISBITUL IN ROLUL PRINCIPAL! – III
“Apoi voi sa chemati numele dumnezeului vostru; si eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va raspunde prin foc, acela sa fie adevaratul Dumnezeu. Si tot poporul a raspuns, si a zis: “Bine!”
ACTUL – III “Ilie Tisbitul si Vaduva din Sarepta Sidonului.”
Ilie, Tisbitul, era unul din locuitorii Galaadului, si i-a zis lui Ahab:
“Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al carui slujitor sunt, ca in anii acestia nu va fi nici roua, nici ploaie, decat dupa cuvantul meu.”
Atunci cuvantul Domnului i-a vorbit astfel: “Scoala-te, du-te la Sarepta de Sidon, si ramai acolo. Iata ca am poruncit acolo unei femei vaduve sa te hraneasca.”
Ilie, a ramas fara cuvinte. Nu stia ce sa creada, dar stia un lucru si anume ca ce spune Dumnezeu se va intampla aidoma. Ilie si-a luat bagajele si a plecat spre o noua destinatie. Nu a fost usor si printre vorbele lui se putea citi: Iar trebuie sa plec? Iar in alta directie ma indreapta Cerul? Oare cat o s-o mai duc asa? Si totusi daca Dumnezeu a zis asa, voi asculta in continuare de glasul Lui. Ajuns la poarta cetatii din Sidon a zarit o femeie vaduva care strangea lemne. Era o femeie simpla, modesta ca infatisare si indurerata de anii prin care trecuse in viata ei. Strangea lemne pentru focul de seara, caci vroia sa pregateasca cina pentru ea si fiul ei. Dar deodata un barbat cu alura de prooroc o cheama si o roaga sa-i aduca putina apa de baut intr-un vas anume, caci era mare seceta in vremea aceea. Dar nu apuca femeia sa plece ca strainul venit de departe a chemat-o din nou si a rugat-o zicand: “Adu-mi, te rog, si o bucata de paine in mana ta.” Aceasta rugaminte de ultima ora a scos la iveala balanta credintei acestei femei amarate dar credincioasa in felul ei fata de Adevaratul Dumnezeu. Raspunsul ei a fost categoric: “Viu este Domnul caci nu am nimic copt!” Pe chipul ei s-a desprins bogatia ei materiala care cantarea intr-un pumn de faina si putin ulei intr-un ulcior de lut. Era probabil ultima cina inainte de o mare tragedie caci nemaiavand painea cea de toate zilele se astepta sa moara impreuna cu fiul ei, unicul suflet din familie. Camera de lut a Orientului Antic, unde locuia aceasta femeie credincioasa, era din caramida arsa dar simpla ca textura cromatica. Podeaua era un fel de mozaic din piatra, pamant si granule de nisip bine solidificat in pardoseala semicalda de natura orientala. Camera era tencuita sumar iar timpul a grafat pe suprafata ei scoarte cuneiforme datorita caldurii toride din timpul zilei si a frigului oriental din timpul noptii. Variatia acida de temperatura din timpul zilei si al noptii, au transformat zona caminului unde traiau intr-un refugiu de ultima ora. O masa joasa din lemn si doua scaune din acelasi material erau mobilierul acestei familii orientale. Ulciorul era din lut lustruit la foc incins si oala era confectionata si ea din acelasi material ca si ulciorul, numai ca smaltul ei continea materiale rezistente la fierbere, specifice mestesugului de provenienta Orientala. Un cuptor de lut si un opait pentru iluminat, grafat cu linii ondulatorii, completa design-ul acestui loc de odihna, hrana si adapost al celor doua personaje, tipice culturii Orientale.
“Nu te teme”, a fost glasul lui Ilie, “Fa-mi mie intai o turta mica si adu-mi-o, apoi fa si pentru tine si fiul tau.” Femeia, mirata si indreptatita in felul ei, aseza in mintea ei cateva legaturi de speranta. Si acestea au venit odata cu glasul lui Ilie, proorocul Domnului: “Faina din oala nu va scadea si untdelemnul din ulcior nu se va imputina, pana in ziua cand va da Domnul ploaie pe fata pamantului.” O femeie in straie de vaduva orientala si un barbat simplu la port dar puternic in manuirea cuvantului este tabloul de maxima tensiune intre speranta femeii necajite dar credincioasa Dumnezeului ei si Ilie, proorocul, cel care lanseaza prin vorbe un pod de speranta ce venea din Cer, caci marea ei suferinta, s-a vazut in fata Celui Prea Inalt si in fata oamenilor.
S-a dus repede, dupa cuvantul lui Ilie, si a facut intocmai, si mult timp au avut ce manca ea, familia ei si Ilie, proorocul Domnului. Raze de binecuvantari au rasarit in casa din Sarepta Sidonului. Bucuria vietii a reinviat. Speranta in cele Spirituale a descatusat un nou drum de siguranta in Creatorul Universului iar vestea ca “faina si uleiul” nu vor scadea, a luminat odaia coscovita de vreme si timp. Lacrimi de bucurie au fost culese de acel timp, cu grija, in visteria calda si catifelata a papirusului oriental ce a strabatut veacurile pana la noi cei de astazi.
In numarul urmator ACTUL – IV Ilie Tisbitul, inaintea lui Ahab.
Arh. Gheorghe Petrescu, CUA University, Washington, DC., USA.
Anunt pe cititorii mei ca pe Intercer, Cronica Ideilor, va apare pe un nou site:
https://intercer.net/blogs/poeziisieditoriale/
Alt site unde veti gasi Cronica Ideilor, completa din anul 2006-2007-2008-2009,
intr-o prezentare grafica de exceptie este:
http://www.azsmrebenezer.net
Alt site unde veti gasi “Portfoliul arhitectului”, Gheorghe Petrescu, este:
www.gheorghe-petrescu.net
Azi Noiembrie 13, orele 12:30 am, Washington, DC.,
Capitala Balaurului American.
