Motto: ”Decat o viata intreaga cioara, mai bine o vara vultur” – arh. Gheorghe Petrescu.
Autori: Arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu – CUA University, Washington, DC, SUA.
La templu au venit sa se roage un fariseu si un vames. “Isus, a mai spus si pilda aceasta pentru unii cari se incredeau in ei insisi ca sant neprihaniti, si dispretuiau pe ceilalti,” spune evanghelistul Luca 18, 9-14. Amandoi au venit la “Templul din Ierusalim”. Acolo, si-au spus ideile. Fariseul, cu tolba plina de multumire fireasca de origina pamanteana, si Vamesul, cu amarul de pacate ce le facuse, batandu-se in piept spre a fi iertat de Cel din Ceruri. Dar Isus nu spune ca vamesul a fost iertat, ci, “mai degraba vamesul s-a pogorat acasa socotit neprihanit decat fariseul.”
Fariseul, si astazi in lumea civilizatiei moderne supracompurerizata, isi da pe fata aceeasi aroganta spirituala ca, pe vremea lui Isus. Si nu mira pe nimeni caci cea fost in vechime, este si astazi, deoarece Satana a insuflat in fiinta umana, multumirea de sine, fatarnicia, mandria si altele. Fariseul din biserica Adventa, este mandru nevoie mare, chiar daca are in vocabularul lui, numai 500 de cuvinte, dintre care, 200, numai nume si prenume. Se crede stapan pe sine, se vede destept si dotat spiritual. Are o doza de cunoastere a Scripturilor falsa, si lasa impresia ca el domina pe ceilalti prin atitudine, imbracaminte, autoritate groteasca fara a avea un vocabular bine pus la punct in cele spirituale. Se simpte cinstit, adica nu e un hot, desfranat, nedrept, hraparet, si lista continua. Dar, nu e nici ca cei din biserica lui, este mult superior fata de cei din jurul lui, avand in final doar o forma de evlavie. Impresia de sfintenie ce o afiseaza este falsa, iar grandomania contemporana de care da dovada, demonstreaza calitatile lui de mare si pervers om al zilelor noastre, pe numele lui adevarat, fariseu.
Vamesul, nu este un incult, este colector de bani, stie sa socoteasca nu numai cu mana ci si cu calculatorul zilelor noastre. Are pacate multe, a furat la viata lui, a facut jonglerii cu banii altora sau ai bisericii din care face parte, are la activ, fapte ce el le considera grave. Numai ca, in nimicnicia lui, vine la templu sa-si verse sufletul de poveri sufletesti ce apasa greu asupra lui. Se roaga cu disperare, mai departe de altar, si cu mana pe piept, striga la Dumnezeu si zice:”Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul!” Nu este fals ca actiune mentala, ci lucid avand mai degraba o dezaprobare a vietii lui de crestin. Isi vede sufletul patat de pacate, si in marturisirea lui, se roaga Creatorului ca sa-l scape si sa-l ierte de faradelegile lui din trecut. El e la templu, si aici in prezenta lui Dumnezeu, cauta salvarea si spalarea de pacate, si lucrul acesta a fost apreciat de Isus
Un fariseu si un vames vin la altar, fiecare are pacate, numai ca fariseul da pe fata ca nu le are cu cele vesnice, vamesul, s-a pogarat acasa, socotit neprihanit. Amin!