“Fii nostri sant ca niste odrasle, cari cresc in tineretea lor; fetele noastre sant ca niste stalpi sapati frumos, cari fac podoaba caselor imparatesti.”
Se spune ca adolescenta este ceea mai frumoasa etapa din viata unui om. Asa este, indifferent daca esti bogat/a sau sarac/a, tineretea si zambetul fetei in anii bucuriei din adolescenta, raman mereu in amintirile de mai tarziu. Ai cu tine in adoscenta aceea mandrie nevinovata ce face din tine un visator poet/a, un/o talentat/a muzician/a, un/o grafician/a, un/o artist/a, un/o dirijor de cor, un/o pianist/a, si lista continua. La aceasta varsta a intrebarilor, tinerii cauta sa ne impresioneze prin mimica lor nevinonata, cu un zambet suav intre copilarie si tinerete. Charmantul cald si catifelat al unui adolescent/a educat/a si impodabit/a cu armonia proportionala a unui corp ce seamana cu o coloana greceasca / romana dau proportie si echilibru unei Biserici Advente. Plasticitatea fetei unui tanar/a cu cei doi ochi largi si plin de lumina dau impreuna cu conturul alb al unei cavitati bucale perfecte, contrast si eleganta intr-o lume a voiosiei si sperantei in viitor.
Si cand te gandesti ca foarte multi dintre ei aleg la aceasta varsta alte cai ce duc la confuzie si dezastru. Vietile lor plapande si fara experienta, cad victima usoara in laba ucigatoare a leului salbatic al vietii moderne, iar amintirile din copilarie se frang sub cizma nemiloasa a raufacatorului de azi, fie barbat, fie femeie. Si te intrebi, cum a fost posibil ca acest tanar/a, sa se desprinda din mana calda si vie a caminului de odinioara, ori sa paraseasca pentru totdeauna locul de Inchinare cu Marele Eu Sant ? Si totusi, este posibil, iar viata a demonstrat ca, lumina falsa a veacului modern ce, impreuna cu dezmatul total al fiintei umane, a dus frumoasa “adolescenta”, la dezastru total.
Si totusi, Cel de Sus, nu dormiteaza ci vegheaza la inima unui adolescent/a ce se increde in El, Marele Creator al Universului. Dar, el/ea au nevoie de timpul nostru ca parinti, pastori, educatori, profesori, persoane cu vaza in comunitate, oameni demni de a da o povata sau un sfat la vreme potrivita. Daca tinerii sant bagati in seama in Biserica, atunci ei vin si cu sfiala se apropie mai mult de locasul de Inchinare. Dar din pacate, este altfel, iar rezultatul este unul singur si anume, el/ea, face ce vrea acasa si in Biserica. Se imbraca dupa ultimul design vestimentar de o dementa incredibila, poarta inele mari la degete ca sa vada opinia publica cine este el sau ea. Copiaza cuvinte dintr-un nou vocabular urban, afiseaza o anume pozitie sociala, pare a fi intelligent dar, nu demonstreaza acest lucru, striga, canta vorbeste fara voie si isi cenzureaza viata in lumea nefasta alba a stupefiantelor de tot felul.
Stalpii aceea frumosi ai fostei Capele de odinioara, nu mai sant iar corurile Sionului de alta data nu se mai aud din cauza lipsei lor din corul cu nume si rezonanta Adventa. Unde esti adolescenta de odinioara? De ce ai plecat asa de repede? Sunt trist/a deoarece nu-i pasa nimanui de mine, iar Biserica Adventa m-a uitat pentru totdeauna. Mama ce se mai roaga pentru mine din cand in cand. Si cand te gandesti ca puteam sa am alt drum daca pastorul Comunitatii m-ar fi supervizat cu un sfat o povata, atunci, viata mea ar fi fost alta. Daca Comitetul Comunitatii mi-ar fi dat un sentiment de iubire cereasca, as fi avut o alta atitudine, dar cand toti te critica si dau in tine, am fugit pentru totdeauna. Ma duc in lumea mea mondena. Acolo am prieteni adevarati, caci la un pahar de vin, toti marturisesc viata lor, fie buna fie rea.
Tinere adolescent/a ai viteza, ai reactie si suflare de sportiv/a adevarat. Cauta sa fii ce ai fost odata, un charmant de adolescent/a, caci cu Isus se poate orice, si pe deasupra, cauta locul tau de odinioara prin cantare, rugaciune, predica, studiu, si tot ce faceai tu odinioara in Capela Adventa a amintirilor tale, si atunci vei putea spune ca Psalmistul de pe vremuri:
“Cum isi va tinea tanarul curata cararea?” Amin !
Arch. Gheorghe Petrescu, CUA University, Washington, DC, USA.