“Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor cari sant sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in apele mai de jos de cat pamantul.
Sa nu te inchini inaintea lor, si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul, Dumnezeul tau, sant un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea parintilor in copii pana la al treilea si al patrulea neam al celor ce Ma urasc, si Ma indur pana la al miilea neam de cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele.”
Zeitatile cu chipurile lor cioplite in lemn, piatra, arama, fier, etc. proiectate si executate inainte de potop, au fost ingropate pentru totdeauna. Dar, dupa potop, “tot pamantul avea o singura limba si aceleasi cuvinte.” Ideea lor de a proiecta o cetate cu turn, a prins contur, si, ce sa vezi, au construit cetatea si un turn ce reprezenta mai mult, numele lor, un symbol al unei natiuni si un loc de inchinare in numele acestui monument de arhitectura, creeat de mana omului. Numai ca, in acest grandios si minunat “idol”, Dumnezeu le-a incurcat acolo limba, ca sa nu-si mai inteleaga vorba unii altora. Nu a fost un zgarie norii, cum estimeaza unii comentatori in necunostinta de cauza, deoarece, materialele folosite la construirea acestui symbol al idolatriei a capatat denumirea de, “Babel”, adica, incurcatura. Rezistenta la fortele laterale pe verticala turnului Babel, nu era satisfacuta de materialele ce stateau la baza de executie din acele vremuri. Arderea unei bucati de caramida, “bine in foc”, cum spunea, “omul”, acelor vremuri, nu corespundeau legilor de stabilitate pe verticala si nici la acele forte fizice interioare ce trebuiau sa raspunda la multimea de parametrii, in materie de executie in constructii. Este adevarat ca Dumnezeu la inzestrat pe om, cu capacitati multiple, dar, materialul folosit la aceea vreme, avea o limita in materie de rezistenta. Daca Dumnezeu iar fi lasat in nebunia lor, probabil ca, ar fi fost un dezastru sub forma unui seism, ciclon, temperaturi ridicate si de aici colapsul materialului de constructie ce nu prezenta o garantie pentru mari inaltimi, mutatii de falii ale pamantului, explozii subterane cu eruptii puternice ce nu erau dirijate de om, etc. Atentie, Dumnezeu nu a distrus cetatea si turnul Babel, dar, a impiedicat, continuitatea acestei nebunii omenesti. “Babel”, ar fi devenit noul zeu al omului. Poate fi considerat, turnul Babel, cel mai mare chip cioplit al planetei pamant?
Dar omul, nu sa lasat si, a faurit cu imaginatia lui un alt zeu, fie el chiar cioplit in piatra, lemn, metale feroase si neferoase, sticla, si, lista poate continua. Numai ca sa poata avea acest zeu langa el, sa puna mana pe el, sa participe cu talentul si munca lui la creearea acestuia, ca sa nu fie numai o opera de arta ci, sa se poata inchina, cand vrea si cand are placere. Vedeti, noi adventistii de ziua a saptea spunem ca toate aceste lucrari omenesti, (unele dintre ele sant adevarate monumente de arta), trebuiesc sacrificate, sa se faca disparuta istoria lor dar, Isus spune clar, lasati aceste lucruri pana la seceris, si atunci, El, va face ordine si disciplina pe pamant. De multe ori, noi confundam arta cu chipul cioplit, interzis de porunca decalogului, dar, aceasta neghina ce se cheama, “arta”, trebuie lasata pana cand Marele Judecator, o va distruge, El. Admiri Basilica Sfantului Petru din Roma, sau cetatea eterna, cum spun unii, si te miri de frumusetea magnifica a acestei arte arhitecturale si sculpturale. Vezi cele doua brate care ies din Basilica Sfantului Petru, sub forma unor portice immense cu coloane de o parte si de alta, ce dau ansamblului stabilitate si echilibru din punct de vedere architectural. Acest ansamblu ce se vrea a fi crestin, permite ca in mijlocul axelor de simetrie planimetrice si spatiale, existenta arhitecturii si a tuturor artelor pagane reprezentat prin obeliscul vertical al turnului “Babel” de odinioara. Acest obelisc daca este examinat cu atentie, cuprinde prin bazoreliefurile sculptate pe el, istoria pagana in materie de “arta”. Acest ansamblu clarifica visual si foarte clar, unirea ecumenica a planetei pamant, facand mai degraba un salt acrobatico-religioso-arhitectural in lungul istoriei acestei planete, numita pamant. Crucea crestina cu arhitectura ei in lungul si in latul veacurilor ce, impreuna cu arhitectura pagana de la turnul “Babel”, fac un dans tematico-religios in lumina profetiilor ce, sau implinit exact in lumina existentiala a acestui pamant. Ce facem cu “arta”, unui chip cioplit si ce facem cu “inchinarea” ce se cuvine acestui Dumnezeu al Universului? Atentie, a nu se confunda cele doua notiuni, adica, “arta”, este una, ”inchinarea” este altceva. Daca respecti si admiri “arta”, unui chip cioplit, nu este pacat, dar daca te inchini si saruti acest chip cioplit, este pacat de calcarea poruncii Decalogului.
Inchinarea Adevarata este in Duh si Adevar. Numai Creatorului Universului sa te inchini, El Stanca Veacurilor. Noul “Babel” se proiecteaza la orizont. El va uni toata crestinatatea planetei si vor alcatui, Babilonul cel mare, impodobit cu “arta” veacurilor. Dar, atentie, numai Cel din Ceruri va zdrobi aceasta “arta”, ce se vrea sa fie si a inchinarii. Perversitatea acestei “arte”, a atins culmi nebanuite si domina visual planeta pamant, facand un symbol de inchinare perfid intr-o lume a confuziei si a derutei in lumea spirituala. Adevarata “arta” a Inchinarii, este in Creatorul Universului, ce, a sacrificat la Golgota, pe singurul lui Fiu, Isus, care a murit pentru noi, si prin ranile lui santem mantuiti. Inchinarea in Dumnezeul Adevarat, este salvarea noastra, pentruca El este Viu in vecii vecilor, Amin !
Arch. Gheorghe Petrescu, CUA University, Washington, DC., USA.