MINI-JUPUL SI DECOLTEUL, DOUA “FETE”, URATE SI GALAGIOASE VIZUAL, DIN BISERICA ADVENTA MODERNA
Motto: “Decat o viata intreaga cioara, mai bine o vara vultur”. Arh. Gheorghe Petrescu
Autori articol:arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu, CUA University, Washington,DC,USA
Eva nu avea nici mini-jup, nici decolteu, dar era goala de tot, in Eden, si nu-i era rusine de nimeni, nici chiar de Adam. Numai ca, avea acea slava cereasco-aureolara ce o facea sa fie ca o regina a gradinii Edenului. Proportia corpului ei, era perfect, iar intre, rapoartele, pe verticala si orizontala, erau armonii vizuale de efect, intr-o arta Divina, fara cusur. Greutatea corpului Evei atingea perfectiunea in miscare, iar formele ergonomice ale trupului ei, reflectau perfectiunea in arta anatomo-umana, creata de Dumnezeu, din coasta lui Adam. Invelitoarea capului ei, nu era baticul, palaria, basca, “sfantul coculet”, sau, altceva de felul acesta, ci podoaba capului Evei, era parul ei natural, nu vopsit, coafat, ars sau taiat dupa moda, ci, asa cum a creat-o Maestrul din Ceruri. Roua diminetii si a serii, erau dusurile ei, iar razele de lumina cereasaca ale gradinii din Eden, bronzau trupul ei de creatura perfecto-umana, intr-o feminitate iesita din comun. Adam, cand a vazut-o prima data, a exclamat a bucurie prin cuvintele: “Iata in sfarsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea!”
Dupa caderea in pacat, iata ca lucrurile au capatat conotatii speciale, in ale armoniei edenice. Acum erau goi si le era rusine de goliciunea lor. Au imaginat pentru a ascunde acest fapt, un design vestimentar adecvat situatiei, si cu imaginatia data de Dumnezeu, au facut prima creatie vestimentara din frunze de smochin de culoare verde inchis, ca sa-si acopere partile sensibile ale corpului lor, intrat in pacat si moarte. Deci a luat nastere in Eden, primul atelier de design-vestimentar, si cu surprindere aici a aparut primul mini-jup feminin de culoare naturala, verdele inchis. A fost imaginatia Evei, in a confectiona in caz de urgenta, un design vestimentar adaptat conditiilor stringente, de mediu ambient, din gradina Edenului. In Eden s-a imaginat vestimentatia pentru goliciunea caderii in pacat. Cei doi erau nedumeriti, dar ochii vedeau altceva cand se priveau unul la altul. Era pacatul rusinii pe trupurile lor, mai ieri perfecte, azi, imbracate sumar in sorturile naturale ale frunzelor de smochin din oaza bucuriei din Eden. Creatorul, a imaginat tot in Eden, o imbracaminte din piele, dar, Dumnezeu l-a izgonit pe Adam si pe Eva din gradina Edenului, pentru totdeauna.
Cel din Ceruri, a conceput planul de mantuire, si a jertfit pe Fiul Sau, pe Crucea de pe Golgota, pentru pacatul din Eden, si pentru pacatul meu si al tau. Numai ca omul si femeia, s-au pervertit in lungul istoriei, in pacate fara rusine, fara scrupule, fara bun simt, intr-o lume sortita pacatului si mortii. S-a ajuns ca acolo unde se predica moartea si invierea lui Isus, in Biserica, sa apara dezmatul vizual la toate nivelurile, iar efectul lui se poate vedea cu ochiul liber. Nu mai exista acea rusine fata de altarul si prezenta lui Dumnezeu in Locul Prea Sfant. Am ajuns sa toleram, fastul lumesc in design-ul vestimentar feminin, la toate varstele, iar curajul de a combate asemenea lucruri, a devenit peste noapte, o ofensa la adresa Organizatiilor Bisericesti, si esti pasibil cu exmatricularea din Biserica, daca ridici vocea si spui adevarului pe nume. Apare un soi de uniformizare a crezului crestin prin comportament vizual, muzica, introducerea miscarilor dansante, la inceput nevinovate dar, apoi cresc si se dezvolta, intr-o masa de aplauze furtunoase, chiar in Biserica. Pe o muzica clasica, aranjata modern, dupa gustul si placerea secolului in care traim, este, asa zisa muzica crestina de effect, de pian si orga, cu sunete alarmante venite parca dintr-o lume necunoscuta noua celor care ne numim Crestini. Design-ul vestimentar feminin, prin forma lui, prin croiala lui, prin lungimea sau scurtimea lui, prin culoarea si textura lui cromatica, printr-un decolteu frivol si fara sens intr-o Biserica, creeaza acea imagine jignitoare la adresa unui Dumnezeu Viu si Vesnic. Ingerii intorc fata de la un asemenea altar, inconjurat intr-un asemenea dezmat design vestimentar, din epoca in care traim. Cum este posibil ca in acest timp crucial de cernere si cercetare, sa gandim ca lumea si sa o aducem in Biserica? Oare pentru ce venim la Biserica? Sa etalam ultima moda, sa interpretam pe cuvinte religioase, pe melodii cu armonii dansante, sa scoatem in evidenta, un comportament usuratic bazat pe gadilarea urechilor si a simturilor noastre?
Mai santem crestini ai revenirii Mantuitorului, a doua oara? Sau, ne complacem in libertatea de actiune a vremii, in care traim? Cele doua fete urate si galagioase vizual, din Biserica, decolteul si mini-jupul, s-au nascut in Eden.Eva a a avut grija sa le descopere rapid si fara intarziere, dupa caderea in pacat, iar acest pacat vizual, face ravagii si urgii de tot felul, intr-o Biserica, care se cheama, a lui Isus. Si ne mai miram ca de ce nu creste ca numar, membrii Bisericii noastre? De ce lumea de afara, ocoleste Biserica mea? Sant eu oare de vina, ca pastor, prezbiter, responsabil cu tineretul, dirijor educator sau instructor la toate nivelurile scolii de Sabat a copiilor? Poate da, poate nu, numai ca, efectele lumesti in Biserica, cresc si se dezvolta nestingherite. Partea trista e ca “NU LE TAIE NIMENI”, caci se aplica dictonul, “Lasa-le sa creasca pana la seceris” Oare , chiar sa nu mai intervenim cu nici o observatie decenta si corecta in a indrepta pasii unui tanar sau tanara din Biserica noastra? Sa-i lasam in voia lor lumeasca si sa creasca fara a avea in vedere ce consecinte vor urma in viata lor viitoare? Ma intreb, si va intreb si pe dvs., ce aport am eu in Biserica mea, in a indrepta acele defecte de character, insamantate déjà, in mintea tineretului de azi. Oare nu vom fi raspunzatori in fata lui Dumnezeu fata de aceste suflete firave batute de vanturi lumesti, cu spice de gheata? Daca nu putem face chiar nimic, macar, SA NE RUGAM PENTRU EI, si fie ca Dumnezeu sa-i aduca acasa, la Dumnezeul nostru, ca sa mostenim cu ei imparatia cea vesnica, in veci de veci, Amin!