Ceasul cercetării

 

Când solemn răsună, peste tot pământul

Glasul cel puternic privind Vestea Bună,

Omenirea întreagă, poate-afla Cuvântul

Ce-L enunţă dragostea, de a fi-mpreună.

 

Îngerul ce zboară, anunţând cu glas tare

Ceasul cel măreţ, pentru judecata sfântă,

Vrea s-atragă atenţia, la Ziua cea Mare,

Zi de răsplătire, şi de răzbunare cruntă.

 

Pe fundalul cerului, strălucind sub soare

Ne confirmă Golgota cea mai elocventă,

Cea mai sfantă lumii, cea mai arzătoare,

Afirmaţie lansată, prin strigarea adventă.

 

Prin jertfa cea scumpă-n zel de sacrificiu,

Ceru-ntreg plecatu-sa, acceptând golirea

De ce-a fost mai scump, până la supliciu,

Ca-n moartea la cruce s-avem mântuirea.

 

Dragostea cea mare, de-nălţime magică

Pe Calvarul crucii, împodobit cu sânge,

Ne-o raportează istoria tulbure şi tragică

Ce-n moarte Lucifer, n-a putut-o frânge.

 

Astfel, Dumnezeu, prin sfânta-I dreptate

El poate să ierte, chiar sa îndreptăţească,

Pe-ori şi cine-azi crede, c-ale lui pacate

Au străpuns la cruce, Jertfa cea cerească.

 

      Flavius Laurian Duverna

        14 Ianuarie, 2009.