Inventatorii de produse electrocasnice au fost loviti si ei de fiorul mistico-religios atunci cand in zelul lor misionar de a converti cat mai multe unitati in cat mai multe camine, i-a inclus in casele de pe urma si pe evreii ultraordodocsi care nu pot incalzi mancarea in Sabat din motive stanjenitor de evlavioase. Si cum cei de KitchenAid (o subsidiara a Whirlpool Corporation) inca din 1994 au fost miscati de sentimente de fraternitate fata de subnutritii din ziua a saptea, au inventat in acest sens cuptorul minune care lucreaza in Sabat pentru binele lor vremelnic si asta fara ca ei sa-si dea seama. Ceva de genul, sa nu stie evreul ce face cuptorul. Asta se aplica doar in Sabat pentru ca in ziua pregatirii el stie foarte exact cum sa-l programeze in asa fel incat in ziua a saptea sa nu mai stie nimic din ce face cuptorul.
Adica mai precis sa-i pastreze mancarea pregatita de vineri intr-o atmosfera incropita de Sabat, la o temperatura prestabilita, fara ca sa mai fie nevoit sa se joace de fiecare data cu focul ca Prometeu, riscand ficatul sa devina pro-pateu, datorita vulturului nemilos al invidiosului de Zeus, care nu suporta mancarea incalzita… Astfel s-a inventat optiunea Sabbath Mode la cuptorul cu pricina, ca el sa faca, discret si eficient, ceea ce tu nu poti face, adica sa impaci si Sabatul si felul doi in aceiasi zi. Aparatul le face pe amandoua. Si culmea, fara sa clipeasca si nici sa pacatuiasca!
Dilemele noastre sabatariene nu ne epuizeaza ratiunea cu chestiuni atat de culinare ca mancarea si bautura. Aici totul e prea clar si foarte bine incalzit. Marea noastra problema ramane alta: cum sa facem sa intram si noi in Sabbath Mode, adica sa traim fara sa pacatuim in ziua a saptea. Cum sa activam optiunea asta de Sabat in asa fel incat sa nu ne mai zburde mintea pe campiile Baraganului sau Panoniei (asta in cazul comunitatilor mixte) in timp ce pastorul le bate pe cele ale Iudeii, sa nu ne mai accidentam lobul frontal cu vreo problema parcata imaginar si ilegal pe sentimentele noastre de Sabat, sa nu mai asteptam cu sufletul la computer apusul soarelui cand acesta ramane in urma ca pe vremea lui Iosua. Cu alte cuvinte, cum sa fim fericiti si evlaviosi in ziua a saptea, fara profesor… Trebuie sa existe vreo tehnica de tinere a Sabatului, un manual de pazire a zilei a saptea, cu instructiuni de folosire a cuptorului minune, in asa fel incat sa nu te racesti sau sa te incropesti mai tare ci din contra sa fii rumen si aprins, tocmai bun de digerat. Si uite asa, s-au nascut noile 39 de reguli de pazire a Sabatului (numarul e simbolic ca si cei 144.000) pentru cei nemultumiti de ziua a saptea si certati cu odihna. Astfel Sabatul trebuie sa fie programat in asa fel incat nimeni sa nu aiba timp sa piarda din vedere ziua sfanta, sa fie permanent in alerta maxima, ca sa nu scape Sabatul printre perne si nori… Adica sa nu stingem cuptorul nici in ziua a saptea ca sa ne putem in sfarsit odihni si noi de faptele noastre. Si daca se poate, fara sa clipim si nici sa pacatuim!
De aceea intrebarea generica daca “e pacat sa dormi in Sabat?” e la fel de concludenta ca si problema cuptorului minune. Sigur ca e pacat sa dormi in Sabat. Dupa cum e pacat sa mananci in Sabat, sa te speli in Sabat, sa gandesti in Sabat, sa traiesti in Sabat, chiar si sa respiri cred ca e o incumetare de ziua a saptea. Pentru ca Sabatul n-a fost facut pentru noi ci doar pentru evrei si ingeri care sunt foarte rezistenti la somn, mancare, apa si sapun!
Sorin Petrof – www.londonro.org