Unul dintre sfaturile de bun simţ ale lui Petre Ţuţea era ca tot ce ne spune ştiinţa să folosim ca pe periuţa de dinţi, adică nimic să nu ne facă să rămânem cu gura căscată. Tot ceea ce nu reuşesc medicii când intră cu polizorul în măselele noastre de minte, au reuşit câţiva americani de bine  prezentând episoade din filmul „Codul da Vinci, Mormântul lui Isus, Maria Magdalena soţie şi Evanghelia după Iuda”.

Filmul e previzibil aşa cum e Die Hard – câştigă uşor eroul.

E evoluţionist – începe cu un parameci şi se încheie cu maimuţa Bush. Parameciul face băiţă în mocirla instituţiilor religioase, ca bihorenii la Techirghiol, iar regizorul Peter Joseph spune răspicat şi teologic „Nu ştiu ce este Dumnezeu, dar ştiu ce nu este”, lucru care e o minciună întrucât două minute mai târziu îşi aduce aminte că „Dumnezeu te iubeşte şi are nevoie de banii tăi”. Creştinismul e o poveste romană creată cu scop politic. Biblia e acuzată de plagiat şi zice că Isus s-a născut pe 25 decembrie (chiar unde scrie?), iar Isus nu-i decât Horus. Noi ştim că ziua de 25 decembrie, care s-a întâmplat să fie ziua de naştere a lui Mithra, a fost aleasă ca zi de naştere a lui Hristos după Sinodul de la Niceea din 325, dar cu ce suntem noi de vină că bravii noştri episcopi le-au suprapus nefericit?

Nu mă apuc la ceartă cu partea aferentă intrării avioanelor în turnuri, nici de politicile bancare, dar ca profesor ce am predat câţiva ani de zile Istoria religiilor, nu pot fi decât consternat de numărul mare de inexactităţi atunci când e vorba de Horus şi compania. Astfel, în dezacord total cu Zeitgeist, Horus NU s-a născut din virgina Isis Mary şi NU a fost o stea în Est care i-a călăuzit naşterea. Steaua NU a fost urmată de trei magi. La 12 ani Horus NU era un copil învăţător, la 30 de ani NU a fost botezat de Anap (inexistent la egipteni), NU a avut 12 apostoli, NU a avut nume de „Păstorul cel Bun” şi „Mielul lui Dumnezeu”, NU a fost trădat de Thypon (nici pe el nu l-am găsit pe la egipteni), NU a fost crucificat, NU a fost îngropat şi NU a înviat după trei zile.

Am găsit 128 de inexactităţi în 14 minute. E un record şi pentru americanii cei mai inventivi. Le readuc aminte americanilor că Mircea Eliade NU s-a născut în America şi NU a mâncat la Mc.Donald’s şi pentru că tot am vorbit de Mircea Eliade, studiaţi „Dicţionarul religiilor” scris de el şi Culianu (Humanitas 1993) precum şi volumul 1 din „Istoria ideilor şi credinţelor religioase” şi veţi vedea fabulaţiile din Zeitgeist.

Nu-i interesează pe realizatori adevărul, ci doar creştinismul să piară. Ultimele imagini din Zeitgeist Adendum sunt cu unul ce dă cu crucea de pământ.

Un film făcut de panteişti New Age ce potrivesc un puzzle cu pumnul, folosind efecte de stand-up comedy cu râsete şi ironii ieftine, având ca documentaţie serioasă zodiacul difuzat la radio, sminteşte pe creştinii ce au peştele pus pe maşină şi nu ştiu ce reprezintă.

Istoria nu se prezintă cu copy – paste şi nici cu cut. Adevărul e dincolo de hamburgeri, iar gnosticismul nu-i nou. Atacul nereuşit asupra creştinismului dus de 2000 de ani arată că Cel ce l-a fondat are ultimul cuvânt. Îl vom uita repede pe Peter Joseph, dar nu şi pe analfabetul apostol Petru.

Ca şi „Codul da Vinci” sau „Evanghelia după Iuda”, nici Zeitgeist nu are soluţii. Întoarcerea la natură şi mâncatul de buruieni cum se prezintă acolo, e Ev Mediu, nu renaştere spirituală.

Şi, ca să încheiem tot într-o notă medicală, am ajuns la concluzia că, deşi Zeitgeist se poate elibera fără prescripţie medicală, produce efecte laxative asupra spiritului.

(Am preluat acest material de pe site-ul cireșarilor, prin bunăvoința autorului, Vladimir Pustan, căruia îi mulțumesc. Ovidiu Rădulescu)