Atât de mare a fost Iubirea
Atât de mare a fost Iubirea
Descoperită, în Dumnezeu,
Că-n toate lumile, uimirea,
Şi-a pus pecetea-n apogeu.
În starea-I cea desăvârşită
Privind planul măreţ şi sfânt,
A fost deplin, descoperită
În jertfa-I dată pe pământ.
Ea dela staul pân-la cruce
A indicat clar, în Univers,
Ce-a fost în stare a aduce
Păcatul, prin al vieţii mers.
Când strigătul ,,S-a sfârşit!’’
A răsunat, sus pe Calvar,
Pământ şi ceru-au tresărit
La cel mai teribil coşmar.
Şi-acele lumi, nenumărate
Ce au privit cu încordare,
Au înţeles, atunci în parte
Iubirea cât a fost de mare.
Au piceput, că prin milenii
În lupta grea ce a fost dusă,
N-au asistat doar la vedenii
În drama ce a fost impusă.
Ci-n jertfa crucii, dovedită
Din Ghetsimanii, la Calvar,
Iubirea scumpă şi-mplinită
Pentru păcat S-a pus hotar.
Doar Iubirea cea Supremă
În lupta cea grea începută,
S-a mulţumit, c-o diademă:
Din aspri spini, fiind facută.
Pe umeri Şi-a purtat altarul
În crucea grea de răstignire,
Când tot păcatul şi amarul
L-a suportat în grea-njosire.
S-aducă pacea, în Univers,
Pe crucea Golgotei jertfită,
Cu sângele-I păcatu-a şters
Al lumii, ce-a fost osândită.
Si până-n spaţii necuprinse
Şi har, şi mila-I, străbătură,
Aidoma unei flăcări aprinse
Peste potopu-ntreg de ură.
Atât de mare a fost Iubirea
Cea revărsată prin Cuvânt,
Căci celelalte lumi menirea
Şi-o văd, în sacrificiul sfânt.
Flavius Laurian Duverna
25 Iunie, 2009.