Trecut-au ani…
În Ghetsemani, cei trei paseau cu El alaturi.
Cuprins de-o-ntristare ca de moarte
Nu ar fi vrut s-o poarte singur
Caci lacrimile s-au schimbat în sânge..
Dar inima se frânge în durut
Ca n-au putut un ceas de veghe…
Si-au adormit… si i-a trezit :
„Se-apropie vânzatorul ! Sa mergem!”
Ca într-un mit cu jar în noapte
Petru e prins ‘n-acele soapte:
„Si tu esti unul dintre ei!”
Cu ochii grei mijind a zori
S-a lepadat în graba de trei ori..
Doar ucenicul cel iubit L-a însotit
Cu inima plina de dragoste, toata
Si-n sala de judecata.
Restul… care-ncotro s-au risipit…
O fi chiar peste poate de iubit
La vremea timpului de suferit, împreuna?
Scuipat, lovit, ajuns si-n fata lui Pilat
Isus si un întemnitat…
Multimea însa a strigat: La moarte!
Pilat… s-a spalat pe mâini
Zicând ca e nevinovat!
Biciuit, dezbracat de hainele Lui,
Îmbracat cu-o haina stacojie
Trestie… coroana de spini
Ca sa fie… batjocorit…
Când a ajuns la locul „Capatâna”
L-au pus între doi tâlhari
Cu aceeasi vina…
Doar unul a avut lumina
Si a vazut în El întruchipat
Pe Dumnezeu, si a strigat:
„Doamne, ai mila si de mine!”
Hainele le-au împartit tragând la sorti
Facând sa se dechid-acele porti
A Profetiei ce se împlinea!
Ostasii Îi dadeau otet
Dar El nu-ncet striga, ci tare
De parca s-auda si astazi fiecare:
„Tata, iarta-i!”
Trecut-au ani…
Eu ce sa fac când sufletul îmi e strapuns
Şi întristat, îndurerat…
O, Doamne, spune-mi, ce să fac ?
Trecut-au ani…
Ma chemi pe drum de Ghetsemani
Să-mi dai răspuns:
Batjocorit, lovit, scuipat
Vândut şi părăsit, trădat,
Străpuns, pe-o cruce răstignit,
Când Tu pe mine m-ai iubit
Aş mai putea să-ntreb : eu ce să fac ?
De s-ar preface lacrima în sânge
Şi inima în două de s-ar frânge
Ajută-mi mâinile să împreun
Şi-o rugă-n taină ca să spun:
O, iartă-l, Tată!
Şi îndată… dă-mi pacea Ta şi mângâierea toată!
Anişoara Enea – Roman