Studiu biblico-ştiinţific
(1)
Viaţa. Viaţa terestră materială. Cel mai mare mister al acestei lumi. Nestemata comoară a acestei planete. O comoară care, probabil, nu mai există pe nici una dintre suratele astrale din raza perimetrului nostru cosmic. O întruchipăm şi ne întruchipează. O căpătăm şi o pierdem. O îmbrăţişăm şi o părăsim. Îi căutăm originile, şi dacă le vom căuta până în pânzele albe, le vom găsi. Un incontestabil şi strălucit produs al unei cauze divine, produs care devine el însuşi cauza reproducerii sale mai departe, într-o perpetuare fascinantă.
Viaţa. Viaţa terestră spirituală. Marele salt al materiei dincolo de sine. O propulsare, în Univers, a pumnului de „ţărână”, denumit om. Personalitatea umană. Unica făptură terestră şi periterestră, cu statut de raţiune, care-şi aşterne singurătatea până la cine ştie câte mii de ani lumină. O minunată horă triumfală – a dreptăţii, a libertăţii, a autenticităţii şi a responsabilităţii – încinsă pe mărunta bătătură a firmamentului nostru explorabil. Hora semnelor purtătoare de sensuri, întreprinsă prima dată de proaspătul Adam. Într-un cuvânt, limbajul. Zdrobitorul secret al umanului. O făptură, unică în felul ei, a cărei asemănare – cu Creatorul Său – constă tocmai în înzestrarea acesteia cu puterea demiurgică a ideii.
Izolat în propria sa natură şi în propria sa ambianţă astrală, omul, înalţă, prin străduinţele sale milenare, antena de comnicare raţională cu sine şi cu Universul. Arcul ceasornicului său raţional, se derulează continuu în timp. Cunoaşterea creşte ca o plantă secol după secol. Cu felinarul în mână, omul îşi caută originea. De pe tronul său de spirit, făptura cu statut de existenţă universală, caută în propria sa cenuşă cheia cu care să descuie uşa propriului său mister. Chinuit de propria sa soartă plină de deşertăciune, regele naturii terestre doreşte imperios să ştie: cine este, de unde vine, în slujba cui lucrează, ce „hram” poartă prin această Galaxie precară, şi cine-l plăteşte oare să se nască şi să moară ?
– Răsfoind Cartea Cărţilor, ochiul religios pur, descoperă entuziasmat, plin de o totală convingere, conceptul creaţiunii terestre divine. Şi totuşi la o analiză mai atentă, se observă clar faptul că descrierea întregului scenariu biblic, cu pretenţia obiectivităţii totale, este fără îndoilală un tablou mitologic (literar-metaforic). Un mit scripturistic cu valoare informaţională de simbol (o ilustrare).
– Răsfoind Cartea Naturii, ochiul materialist pur descoperă entuziasmat şi plin de o totală convingere conceptul evoluţiei terestre naturale. Şi totuşi, la o analiză mai atentă, se obsevă clar faptul că descrierea întregului scenariu fantastic, cu pretenţia obiectivităţii totale, este fără îndoială un tablou mitologic (ştiinţifico-fantastic). Un mit cu pretenţia informaţională de a fi realitate (o denaturare).
– Răsfoind şi Cartea Cărţilor, şi Cartea Naturii, ochiul mixt religios-materialist descoperă entuziasmat, plin de o totală convingere, atât conceptul creaţiunii divine, cât şi conceptul evoluţiei naturale. Un concept mixt care însumează descrierea scenariului creaţionist cu descrierea scenariului evoluţionist, luând naştere un dublu mit: mitul creaţional literar-metaforic (o ilustrare) plus mitul evoluţionist ştiinţifico-fantastic (o denaturare).
Pe care dintre aceste trei feţe conceptuale va cădea, la tragerea la sorţ, lozul omului modern şi postmodern ? (va urma)
Cornelius Greising