FORTĂREAŢA DIN PUSTIU

(Eseu biblic) (2)

1. SANCTUARUL BIBLIC – O SCRIERE TRIDIMENSIONALĂ

Sanctuarul biblic, Cortul întâlnirii sau Tabernacolul. Cea mai voluminoasă scriere religioasă tridimensională (scriere prin obiecte şi gesturi). O scriere spaţială care trebuie citită ca orice simbol, prin analiza intuitivă a proprietăţilor, pe care le conţine obiectul de cercetat.  Sanctuarul este o expoziţie de asemenea obiecte şi gesturi figurate. Cea mai importantă Carte simbolică a mântuirii. Un sediu religios cu rol de Album pentru forme şi mişcări: atât cu rol  ritualico-ispăşitor, cât şi cu rol documentar-informativ.

1.1. Rolul ritualico-ispăşitor al Sanctuarului

Rolul ritualico-ispăşitor al Sanctuarului durează aproape un mileniu şi jumătate. Adică perioada Vechiul Trestament. Un intervalul istoric, în care, pe Altarul de Aramă, din curte, fumegă jertfe ispăşitoare şi neispăşitoare, iar, pe Altarul de Aur din Sfânta, fumegă mici bulgăraşi de tămâie. Este vorba despre un Locaş de cult, care ilustrează, în mod ritualic, sistemul mântuirii umane în faza istorică premesianică. Adică în lipsa sacrificiului divin. La moartea Domnului Hristos, Sanctuarul biblic se desfiinţează din punct de vedere ceremonial.

În spaţiul  misterios al Sanctuarului, serviciul ritualic funcţionează zi şi noapte ca în orice sistem de urgenţă. Un serviciu ispăşitor permanent, cu destinaţii locale sau universale, pe care urmează să le prezentăm pe parcurs. Şi cu toată aura de manifestări numeroase şi complicate,  în toată atmosfera preoţească şi nepreoţească din această Fortăreaţă spirituală,  se petrec fără întrerupere, în mod concomitent, atât fenomene reale, cât şi fenomene simbolice. Exact ca cele două feţe ale unei monede.

La rândul ei, această monedă cu două feţe – una reală şi alta simbolică – ne ajută, să cumpărăm, în Vechiul Testament, cele două bilete de călătorie, pentru zborul spre veşnicie – de la casa de bilete a mântuirii. Exact două bilete de călătorie – unul de ordin moral şi altul de ordin penal –  deoarece Legea divin-juridică are două normative (unul moral şi altul penal).

– Biletul de călătorie de ordin moral se obţine, atât printr-o manifestare reală (declararea pocăinţei umane), cât şi printr-o manifestare simbolică (punerea mâinii pe capul animalului de jertfă, plus ritualul simbolico-preoţesc).

– Biletul de călătorie de ordin penal se obţine, atât printr-o manifestare reală (solicitarea iertării divine), cât şi printr-o manifestare simbolică (jumghierea animalului de jertfă, plus ritualul simbolico-preoţesc).

Există totuşi o deosebire radicală, în Sanctuar, dintre aspectul real şi aspectul simbolic.

Aspectul real este condiţia absolut necesară a împăcării sau a satisfacerii de către om a cerinţelor morale şi penale ale Legii divin-juridice: execurarea operaţiei spirituale vitale.

Aspectul simbolic este condiţia absolut necesară de ordin îndrumător sau didactic pentru aflarea modului de satisfacere a Legii divin-jurudice: învăţarea tehnicii operaţiei spirituale vitale.

1.2. Rolul documentar-informativ al Sanctuarului

Rolul didactico-informativ al Sanctuarului constă în valoarea sa documentară. Adică în datele informaţionale oferite de întregul său ansamblul arhitectural, mobilier şi funcţional.   O documentaţie conceptuală obţinută prin decodificarea simbolică a tuturor elementelor concrete sau abstracte generate de sistemul său alegoric complex. Citirea Sanctuarului biblic, la modul figurat, este o lucrare dificilă şi necesită o instruire generală şi specială pentru descifrarea lecturilor simbolice. Un Locaş de cult care are valoare exclusiv ca obiect de studiu teoretic al Planului de Mântuire. În calitate de simbol, Sanctuarul reprezintă o ilustraţie amănunţită a tuturor problemelor fundamentale ale mântuirii. Nici un interpret biblic, din orice vreme, nu poate ocoli în studiul său acest sistem explicativ complex.

Privind întregul cult ritualico-religios al Sanctuarului – fie al manifestărilor reale, fie al manifestărilor simbolice – se înţelege faptul că aceste două aspecte formează întotdeauna, numai şi numai în Vechiul Testament, un cuplu fenomemologic. Adică două expresii concomitente – realo-simbolice – care, în era primei dispensaţiuni, nu pot fi despărţite niciodată. Sistemul simbolic din Sanctuar  reprezintă doar un arac sau un stâlp juridico-ilustrativ, care sprijină şi stimulează dezvoltarea corectă, în vremea premesianică, a sensibilei plante spiritual-umane,.

Din documantaţia ilustrativă a Sanctuarului, se înţelege clar că întregul sistem juridico-anticipativ din Sanctuar – real sau simbolic –  este ratificat juridic pe Golgota. O ratificare divină care acordă autenticitate juridică, atât retrospectivă, pentru Vechiul Testament,  cât şi prospectivă pentru Noul Testament.

Din aceaşi decodificare simbolică, reiese faptul că momentul Golgotei reprezintă desfiinţarea Sanctuarului şi a preoţiei lui Aaron, urmată de exercitarea, în acelaşi moment, de către Domnul Hristos, a preoţiei lui Melhisedec (Evr. 11, 7).

2. SANCTUARUL – ŞI CORT, ŞI EDIFICIU MONUMANTAL

Înălţarea acestui  mărunt asezământ, cu carcter de cetate spirituală, în inima Deşertului Sinai, are loc la scurt timp după exodul egiptean.

În ziua întâi a luni întâi a anului al doilea, cortul era aşezat – Ex. 40, 17.

Deşi se spune că Sanctuarul ar fi o reşedinţă terestră a Divinităţii, este de la sine înţeles, că nu este vorba despre o Locuinţă a Fiinţei divine.   Este vorba despre o locuinţă a principiilor sacre. Si aceste principii sunt de expresie simbolică.

Să-Mi facă un locaş Sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor – Ex. 25, 8.

Cortul întâlnirii este transformat ulterior în magnifica înfăţişare a Templului din Ierusalim.

Templul din Ierusalim are o evoluţie îndelungată cu aspecte multiple: construire, dărâmare temporară, reconstruire, renovare şi dărâmare definitivă.

A. Construirea Templului din Ierusalim este iniţiată şi pregătită material de către regele David (1004-965 î.H). El readuce Chivotului de Aur, de la Chiriat-Iearim, înapoi în Sanctuar. Construirea propriu-zisă a Templului din Ierusalim, pe tiparul Cortului întâlnirii, este îndeplinită de regele Solomon (965-928 î.H.).

B. Dărâmarea temporară a Templului din Ierusalim este produsă de armatele lui Nabucodonosor la sfârşitul secolului al VII-lea (605 î.H.). Printre deportaţii în Babilon  se află şi prorocul Daniel. Urmează o lungă captivitate de 70 de ani, anunţată prin prorocul Ieremia (Ier. 11, 25).

C. Reconstrucţia Templului din Ierusalim este realizată după căderea Imperiului Babilonian (538 î.H), de către doi împăraţii medo-persani.  O acţiune întreprinsă prin două decrete imperiale:

a. Primul decret de reconstrucţie a Templului din Ierusalim este emis, în anul 539/538 î.H. de către împăratul Persiei, Cirus al II-lea cel Mare (559-529 î.H.).

În anul  dintâi al domniei împăratul Cir. Împăratul Cir a dat poruncă privitoare la casa lui Dumnezeu din Ierusalim. Casa să fie zidită iarăşi, ca să fie un loc unde să se aducă jertfe, şi să aibă temelii tari – Ezra 6, 3.

Lucrările de reconstrucţie încep imediat sub conducerea lui Zorobabel. Touşi, din cauza puternicelor împotriviri din partea unor forţe istorice locale (samaritenii), acţiunile israeliene  de refacerea a Templului sunt sistate temporar.

b. Al doilea decret pentru rezidirea Templului din Ierusalim este emis, de asemenea, de către un împărat persan, în anul 522 î.H. Şi anume de căte Darius I cel Mare (522 î.H.- 486 î.H.).

Iată porunca pe care o dau cu privire la ceea ce veţi avea de făcut faţă de aceşti bătrâni ai iudeilor, pentru zidirea acestei case a lui Dumnezeu; cheltielile, luate din averile mpăratului, venite din birurile de dincolo de Râu, să fie plătite îndată oamenilor acestora, ca să nu înceteze lucru – Ezra 6, 8.

Isprăvirea reconstrucţiei Templului are loc, în anul 516 î.H., după 6 ani, adică în ziua a treia a lunii Adar, în al şaselea an de domnie a împăratului Darius (Ezra 6, 15).

D. Renovarea Templului din Ierusalim se desfăşoară sub domnia lui Irod cel Mare (37-4 î.H). Este o clădire impunătoare, pe care a cunoscut-o şi a vizitat-o şi Domnul Hristos.

E. Dărâmarea Templului din Ierusalim are loc în Noul Testament, de către armatele romane, în anul 70 d.H.

3. SANCTUARUL – PLAN DE DEZBATERE TEMATICĂ

I. SANCTUARUL VECHIULUI TESTAMENT

(Un sistem simbolico-ritualic)

1. Arhitectura Sanctuarului

2. Mobilierul Sanctuarului

3. Funcţionalitatea Sanctuarului:

3.1. Isăşirea zilnică (Încărcarea juridică a Sanctuarului)

A. Sistemul ritualic

B. Sistemul profetic

3. 2. Ispăşirea anuală (Descărcarea juridică a Sanctuarului)

A. Sistemul ritualic

B. Sistemul profetic

II. SANCTUARUL NOULUI TESTAMENT

(Un model simbolico-non-ritualic)

1. Substituirea simbolică a ispăşirii zilnice

1.1. Substituirea preoţească

1.2. Substituirea ritualică

2. Transpunerea istorică a ispăşirii anuale

2.1. Transpunerea fazei profetice „dulce”

2.2. Transpunerea fazei profetice „amare”

Cornelius Greising