Stăteam afară şi citeam. Ajunsesem la cartea Isaia şi citeam proorociile cu privire la necazul ce avea să vină asupra fiecărui popor şi a modului în care Dumnezeu îşi va revărsa mânia în ziua judecăţii peste aceia care nu au vrut să asculte de El. Vremea era plăcută, nu era foarte cald, lucru destul de bun având în vedere zilele toride ce fuseseră până atunci. Soarele îşi făcuse şi el apariţia, iar vântul adia uşor. După un timp, observ că soarele dispare treptat, lăsând vântul să îşi facă simţită mai tare prezenţa. Îmi aţintesc ochii spre cer şi plină de uimire văd că în locul cerului senin, o pată de culoare gri se instalează. › citește în continuare
|
|
|