O sumară cercetare a sensului etimologic al cuvântului recreere/recreare ne trimite către acţiunea verbului a recrea, din fr. recreer, (prefix +cre-a) – a (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) înviora, a (se) distra, acţiune ce implică realizarea unui context favorabil împlinirii sensurilor prin creaţie.
Aşadar, muncim sau ne destindem? Intuiesc grimasa de pe faţa unora dintre cititorii mei în faţa unui incipit ştiinţific despre o temă ce trebuie să relaxeze. Nu-mi doresc postura unui apologet al temei, încerc însă o abordare contemporană a conceptului propus. Ascultând micile confidenţe ale elevilor mei, nu mică mi-a fost mirarea să surprind angoasa acestora cu privire la modalităţile de petrecere a timpului liber, de relaxare. Un timp dedicat ţie? Un timp necesar refacerii? Un timp destinat odihnei? Iată marea dilemă a tinerilor!
Stereotipii în recreere
La întrebarea „Cum te recreezi?”, răspunsurile au căpătat accente tipice epocii în care trăim, astfel încât putem să vehiculăm sintagma de „globalizare în recreere”: mergem la mall, la cumpărături, ne întâlnim cu prietenii, ieşim… şi alte exemple ce se pot traduce mai exact prin fenomenul de socializare. E adevărat că postmodernismul a dus la acutizarea sentimentului de alienare a individului şi din acest motiv adolescenţii „tânjesc” după astfel de întâlniri, dar ne-am îndepărtat de conceptul de RECREERE. › citește în continuare