Plouă mocăneşte afară! Picurii de ploaie săraci abia reuşesc să stingă setea pământului uscat. După câteva minute de privit pe fereastră, dintr-o dată Mika s-a întors cu un zâmbet larg adresându-se mamei sale” hai afară să vedem ploaia!”. Mama cu fruntea încruntată de atâta procupare, fără să-şi ridice privirea, spuse că nu se poate. Alte câteva minute de linişte s-au aşternut peste încăpere…Un oftat lung se auzi într-un final lângă fereastră. Fetiţa părea abătută. Mama ridică privirea îngrijorată şi se opri din ceea ce făcea pentru un moment „…ploaia se poate vedea şi de aici, de ce vrei neapărat afară?” În timp ce urmăreau picurii de ploaie, doi ochi dezamăgiţi răspunse: „pentru că de aici se vede mult prea trist”. › citește în continuare
|
|
|