Erau patru. Îmbrăcaţi bine, aranjat. Tocmai primiseră hainele de la curăţat. Nici nu apucaseră să prindă mirosul acela de spaţiu închis, nefolosit. Nu crezuseră însă că le vor purta tocmai azi prima oară.
Ieri sunase un telefon. Îi speriase un pic. În liniştea rece a dimineţii de toamnă se auzise ţârâitul lui prelung. Răspunsese Aceasta.
-Bună dimineaţă! › citește în continuare
|
|
|