Uneori mă simt ca o gară din care pleacă și vin o mulțime de trenuri, mai vechi sau mai noi. Există trenuri care revin din când în când și altele care trec în goană. Unele stau suficient de mult cât să mă facă să cred că vor rămâne pentru ca într-o dimineață să mă trezesc cu miros de cărbune în nori. Poate că s-au reparat și au plecat mai departe. › citește în continuare
|
|
|