Când trec prin curtea blocului, parcă aş mai zăbovi la căldura soarelui care nu se grăbeşte să slăbească în intensitate deşi noua pagină din calendarul inspirat deja decorează o porţiune de perete cu frunze ruginii. Parcă nu m-aş grăbi să ajung la serviciu când amintirile din concediu încă mai persistă, şi parcă aş mai întârzia în pat dimineaţa când mă trezesc la 6, uneori la 7 şi afară e încă întuneric. În fiecare an am trăit intens această periodă care de fiecare dată a turnat în pieptul meu un amestec misterios de forţe şi angajamente noi, parfumat cu emoţiile noului început de toamnă al cărui farmec nu îşi va pierde niciodată ecoul începem şcoala! › citește în continuare
|
|
|