Iubirea platonică este una ideatică (se consumă la nivelul ideilor), concept elaborat de Platon, dar împrumutat și de M. Cărtărescu, M. Eminescu și alții. În construcțiile lor literare, o fată se îndrăgostește de un luceafăr, ori o chiuvetă de o stea galbenă care la rândul ei iubește o strecurătoare, sau gaura din perete îndrăgostită de o superbă dacie crem pe care nu o văzuse decât o singură dată, ori alte combinații la fel de șocante. În două cuvinte, o iubire imposibilă.› citește în continuare
|
|
|