Bine, dacă voi vreţi, selective, nu colective. Si acum imaginaţi-vă pe insula Galapagos: vedeţi cintezele ghinioniste renegate de vitrega şi părtinitoarea mamă-natură înzestrată cu un macabru simţ al umorului scuzându-se că nu i-a mai ajuns cerneala pentru a prescrie şi în codul genetic al ultimelor cuiburi de cinteze dimensiuni suficient de mari ale ciocului pentru ca şi acestea din urmă să supravieţuiască, sărmanele, hrănindu-se din singurul soi de seminţe cruţate de seceta devastatoare, la fel de selectivă şi ea? › citește în continuare
|
|
|