|
PE LIMBA ZORILOR E v a n g h e l i a î n l u c r u r i l e d i n n a t u r ă
Un jurnal de meditație, devoțiune și creație de ION BUCIUMAN NUMĂ‚RUL 07 3 noiembrie, 2005
|
||
|
Pentru ce?
|
Aceste pagini aduc aminte că Dumnezeu vorbește despre Sine și pe o limbă fără cuvinte, adresându-ni-Se direct sufletului prin lucrurile create de mâna Sa. Cum deprinderea de a înțelege această limbă este în desuetitudine, aici se promovează păstrarea și dezvoltarea ei. Intrară cine vrea , rămâne cine poate și reușește numai cine insistă.
|
|
|
Editorial
|
„Uite cât de frumoasă este fața lui Dumnezeu”, spun zorile. „Uite cât de puternică este mâna Lui”, rostesc ele fără istovire. „Uite cât de felurită este înțelepciunea Sa”, proclamă ele. „Uite cât de proaspăt este gândul Său”, ne aduc ele aminte. „Uite cât de noi sunt planurile Sale”, insistă ele să știm. „Uite cât de îndelungă este răbdarea Sa” ne arată ele lămurit.. „Uite cât de bogat este harul Lui”, se agită ele să ne convingă. „Uite cât de sfântă este Legea Sa”, se minunează răsăritul roz. „Uite cât de bună este bunătatea Lui”, vrea el să ne demonstreze. „Uite cât de mult ne poarte El de grijă”, adeverește zarea senină. „Uite cât de autentică este iertarea Sa”, încuviințează cerul. „Uite cât de nepărtinitoare este dragostea Lui”, conchide lumina.
|
|
|
Atelier (p) |
argint
peste crângul matur s-a lăsat așa deodată argintul sublim și rece să ne aducă aminte că firele albe sunt de mare preț printre cei care umblă desculți spre casă
|
emoție
când s-a ridicat soarele curios să vadă ce ascunde toamna sub voalul cel nou iată că frunzele erau toate rumene și galbene de sfială că întârziaseră la trecerea peste râu |
|
Atelier (m) |
COL Partea mai îngustă a unui os sau a unei cavități poartă acest nume scurt și expresiv. Dacă este vorba de os, colul este partea mai lungă și mai fragilă, dar care-i dă utilitate, frumusețe și eficiență. Doar cu cele două extremități, fără partea sa de la mijloc, osul n-ar fi os, ar fi neterminat și fără rost. Această parte de la mijloc păstrează împreună și ține la distanță cele două părți în echilibru funcțional și estetic. Chiar dacă este mai subțire și vulnerabil, colul constituie partea esențială a osului. Putem trage concluzia că esența lucrurilor este mică și sensibilă, dar singura în măsură să susțină sistemul în ființă și să-i dea adevărata mărime și semnificație.
|
CON Forma geometrică a celor mai stabile structuri din natură. Nu este lipsit de importanță faptul că cele mai multe dintre ele au vârful îndreptat în sus către cer. Ele sunt un fel de indicator continuu spre ceva și Cineva care Se află deasupra. Munții și dealurile au această formă și ne dau ideea de siguranță și trăinicie. Când ne ridicăm ochii spre munți, știm că ajutorul ne vine de deasupra lor, de la Domnul. Urmărind sugestia pe care ne-o creează forma îndreptată în sus suntem conduși spre cele cerești. Tot în formă de con se mai află și ramurile, florile și fructele unei întregi familii de arbori. De la conifere aflăm mai multe despre noblețe și statornicie. |
|
Chilie |
Doamne, Tu ai făcut fiecare lucru frumos și ai pus în el înțelepciunea Ta la vedere. Eu umblu însă nenorocit, sărac, orb și gol printr-o lume plină de minuni și taine fără număr. Dau peste Tine la fiecare pas, dar nu Te văd. Tu vorbești prin fiecare foșnet de frunză, și arăți cu degetul prin fiecare mișcare de ram, dar eu nu Te ascult. Mă întâmpini în fiecare dimineață în zori și eu nu-Ţi spun bun venit. Spune Doamne să fie lumină și în sufletul meu și Te voi proslăvi în veci de veci, Amin!
|
|
|
Taifas |
– Stau și mă întreb de ce-ți pierzi vremea umblând după cai verzi pe pereți și nu pui mai bine mâna pe Biblie să citești? – Tocmai aceasta este frumusețea că citind Sfânta Scriptură am aflat că cerurile spun slava lui Dumnezeu și că tot ce se poate cunoaște despre El și despre divinitatea Lui se vede lămurit când te uiți cu băgare de seamă la lucrurile făcute de mâna Sa. – Păi ce crezi că se apucă cineva să răsfoiască pădurile și izvoarele pentru a găsi argumente în favoarea credinței? – Întocmai. Ba mai mult decât atât, din prezentarea de sunet, lumină și culoare a zorilor nu se desprind doar argumente în favoarea credinței ci se hrănește credința însăși. – Atunci nu mai trebuie să punem preț pe Biblie? – Ba da! Biblia și natura merg mână în mână. Amândouă sunt opera lui Dumnezeu și mărturisesc despre El. – Dar care dintre ele este mai mare? – Mai mare și mai mare este Cel care le-a făcut pe amândouă și care Se dezvăluie pe Sine prin ele. – Păi…atunci… – Atunci rămâne să mai vorbim și data viitoare. Pa!
|
|
|
Ion Buciuman |
PE LIMBA ZORILOR , Numărul 07, 3 noiembrie, 2005 |
|