PE LIMBA ZORILOR

E v a n g h e l i a     î n     l u c r u r i l e    d i n     n a t u r ă

Un jurnal de meditație, devoțiune și creație             

                          de  ION BUCIUMAN                                              

                                                                                                      NUMĂ‚RUL   12  

                                                                                                      8 decembrie, 2005

       rost

Aici îți tragi sufletul și îți liniștești inima, apoi intrat în normal poți continua mai bine și mai natural. Aici se urcă și de aici se coboară, deci aici este munte. Prin urmare, aici aerul este mai tare și priveliștea mai mare.

        demers

Limba zorilor este o limbă pe cale de dispariție. Principala cauză este lipsa manualelor de studiu și a profesorilor de specialitate. Dar aceasta este numai o cauză aparentă. În realitate, limba zorilor va deveni curând o limbă moartă din lipsă de interes și din puținătatea susținătorilor și a practicanților. Unul din marii dușmani ai acestui mod de comunicare este relația cea nouă dar dificitară produsă de comunicația prin TV și computer. Asistăm astazi la o invazie fără precedent a noului venit care răstoarnă și schimbă lucrurile rămase neschimbate de mii de ani. Dar computerul în sine nu trebuie neaparat incriminat în procesul de înstrăinare produs de noile tehnici de comunicare. În definitiv, mintea de siliciu este un obiect căruia i se poate da o intrebuințare casnică, industrială, științifică sau ocultă. În definitiv, suntem robii propriilor alegeri. Cu puțină ingeniozitate, putem domestici fiara cibernetică și o putem transforma într-un instrument eficient de observație. Nu este același lucru cu a respira aerul proaspăt al zorilor văzuți de pe culmea dealului sau de la țărmul mării, dar în lipsă de altceva poți vedea minunile lumii cu ochii celor care au fost martorii răsăritului, înarmați cu tehnica și spiritul de observație al puținilor vorbitori pe limba zorilor. Optez pentru contactul nemijlocit cu diminețile devreme, dar în lipsă de altceva, parcă ar merge și o poză bine făcută în zori. Dar numai până la o vreme de îndreptare, ca să nu uit cum sunt zorii în realitate. 

          poesis

urme

pe semne a trecut

Vântul cel bun

de curând pe aici

stă și se miră

călătorul încântat

de atâta frumusețe

în poiana curată

roade

porumbe sălbatice

presărate peste creștetul

smerit al spinului

îmbrățișat de brumă

parcă sunt mai dulci

și n-ar fi rele

într-un ceai de guturai

       tripode

FUM

Numai unde este foc va fi și semnul prezenței acestuia, fumul. Ca și focul din care se trage, fumul este alb sau negru. Cât despre fumurile colorate, sunt simple fumuri. Admit eventul fumul albastru, și cam atât. Când se înalță din vatra primitoare peste sat, fumul duce cu el aromele bunătăților care-i așteaptă acasă pe ai casei, ca să-i întâmpine cu dragoste pe când sunt încă pe drum. Cînd se înalță de pe altar, aromele stingerii de sine ajung la curțile împărăției într-un ceas bun și rugăciunile sfinților sunt bine primite. Atins de valurile de tămâie, sufletul este mai conștient de prezența divină și mai aproape de cer. Bag de seamă că acesta ar putea fi fumul cel albastru. Mai aduceți puțină rugă, fraților!

GAZ

Când ne-a făcut Domnul bagajele de plecare din Eden, S-a gândit că nu ar strica să ne doteze și cu o butelie ve voiaj, așa că a ascuns-o adânc în pământ s-o putem avea la vreme de nevoie. Despre felul cum a încărcat Domnul Dumnezeu rezervorul de gaze naturale, îmi vine să zâmbesc și să mă cutremur, gândindu-mă la instalația de reciclare a întregii lumi antedeluviene. Este puțin straniu să ne mișcăm de acolo până acolo și să ne încălzim și să ne mai facem o mie de treburi prin industria chimică, pe seama și pe spinarea bietei lumi dinainte de potop. Cât o să ne mai țină butelia planetară? Până o să ajungem acasă. Când o fi pe terminate, să știți că am ajuns. Dar acesta nu însemenază că putem arde gazul de pomană.

           Chilie

Doamne,  În această Săptămână Mare, dă-mi ochelarii cei noi să pot citi mai bine ce ai scris pe firmament azi dimineață și privindu-mă curajos în oglinda retrovizoare a  zorilor, să-mi pot vedea mai bine trecerea ființei și nevoia disperată de a Te avea. Amin!

             Taifas

–          Tripodele astea, ce-or mai fi măi nene, că mai năucit cu invențiile.

–          Tripodele sunt obiecte și, sau ființe cu trei picioare.

–          Știi că ai haz. Păi hotărăște-te odată. Sunt ființe sau lucruri.

–          După cum vezi, acestea sunt cuvinte din trei litere. Adică un minim de material și un maxim de înțeles, ai înțeles?

–          Hai că m-ai încurcat de tot. Păi ai vorbit dăunăzi de cal, la tripode. De când are calul tău trei picioare.

–          Calul meu are tot patru picioare, adică este patruped ca și al tău, numai că orice cal se scrie doar cu trei litere și așa se face că este în această clasă a tripodelor.

–          Și mai ai multe triode de-astea?

–          Cu triodele se ocupă alții, eu mă ocup numai de cuvintele care exprimă substantive comune din lumea naturală în care se află sigur o solie pentru suflet. Și toate acestea doar în trei litere.  Toată lista este ceva peste o sută din care am descris pana acum exact 26, deci cam  un sfert.

–          Și după ce le termini ce ai de gând să mai faci, că din câte te știu nu prea îți lași mintea să se hodinească.

–          După ce termin tripodele, am să-mi fac o listă de altă sută numai din cuvionte unul și unul. Voi alege cele mai prețioase metafore ale vieții și mântuirii cuprinse într-un singur cuvânt care desemneză ființe și lucruri din natură.

–          Pe semne, o să te mai țină ceva vreme Pe Limba Zorilor, să-nțeleg?

–          Bineînțeles, și cred că am să te țin mereu pe fază, nu-i așa?

                           IB.  ionbuciuman@yahoo.com, izbuc3@yahoo.com       

                                           www.intercer.net/article.php?id=472

          Ion Buciuman

PE LIMBA ZORILOR ,     Numărul 12,  8 decembrie, 2005

Supliment de suflet pentru Săptămâna de Rugăciune 2005

Lamentație în decembrie

Vai câte lespezi reci se prăvăliră

Din josul lumii și mai jos sub deal

Și câte corzi din cântecul de liră

Lipsesc amar din tristul festival

Sub câte seceri nu e grâul slavei

Curat și limpede precum e scris în file

Când glas ceresc la mijlocul octavei

Va tot chema zăbavnice  copile

Cum s-a oprit uleiul la vânzare

Și candelele din rastel se dau de-a dura

Prin somnul blestemat de vrăjitoare

Cu bâlbele de bâlci să le înfunde gura

Vai câtă vâlvă face fariseul

Postând  la colțul străzi spectacole de rugă

În care gâlgâie sălbatic ifose și eul

Cu pofta ochilor șiret închiși sub glugă

Cosoarele stau gata aprig să se-adune

Și nimeni nu le-ntâmpină cum se cuvine

La marginile viei dinspre soare-apune

Unde se-aude teascul scârțâind în vine

                                                                         ib 

Psalm în decembrie

Strigați de bucurie mii de alăute

Și faceți vâlvă peste țări străine

Cântați de pe catarge imnele știute

Căci se arată malul încărcat de bine

Întinde-ți ancore către liman stelar

Biruitori ieșiți curați dintre ruine

Din Babilonul vechi și legendar

Cuprinsi de dorul stingerii de sine

În candelele vechi aprindeți rugă nouă

Din flacăra ivită peste rug de seară

Vă frângeți pâinea iar și iar în două

Când se întorc vecinii să v-o ceară

Luați și harfele primite la intrare

Și vă-mbrăcați în straiele de in

Cu Mirele la ceas de sărbătoare

Vă adunați în veci de veci Amin

                                                        ib