|
PE LIMBA ZORILOR E v a n g h e l i a î n l u c r u r i l e d i n n a t u r ă
Un jurnal de meditație, devoțiune și creație de ION BUCIUMAN NUMĂ‚RUL 15 29 decembrie, 2005
|
||
|
rost
|
Aici este locul pentru o experiență nouă în cunoașterea Celui care a făcut cerul, pământul, marea și izvoarele apelor. Privită de aici, noaptea poate fi fecundă și ocrotitoare, iar ziua poate crește sub savoarea proaspătă a curcubetelui divin, aplecat peste creștetul înfierbântat de ziua judecății. |
|
|
demers
|
Este interesant că în împărăția zorilor nu se învechește niciodată nimic. Secretul este că acestea se schimbă la momentul potrivit. Iată de exemplu anii. Când un an se învechește, nimeni nu apucă să-l lepede ca pe un obiect nefolositor, pentru că el însuși se retrage când un nou an se ivește să-i ia locul. Dacă la oameni s-ar intâmpla astfel, nu am mai avea niciodată necazuri cu idei învechite sau cu practici ieșite din uz. Nu, pe limba și în împărăția zorilor aceste lucruri nu se întâmplă. În natură până și noroaiele sunt proaspete, darămite zăpezile, diminețile și izvoarele. Astfel că pe limba zorilor se învață mai ușor și mai repede lecțiile despre veșnicie și nemărginire. Și rețineți că acest lucru se întâmplă în plină epocă a vremelniciei. Vă puteți iamgina ușor ce se întâmplă atunci când lunile și anii, diminețile și izvoarele vor curge toate curate și depline, cum ochiul omenesc încă n-a văzut și nici la minte omenească nu s-a suit încă.
|
|
|
poesis |
solstitiu
în miezul nopții care se știa stăpână a răsărit steaua pentru cei puțini care mai credeau în minunea lumii din miezul zilei
|
reflux
se aude cum timpul își întoarce în așternut veacurile de intuneric cu fața spre soare să li se vadă mai bine zâmbetul iminentei întoarceri acasă |
|
tripode |
HAT Fâșia îngustă de teren așezată spre neschimbare, între două câmpuri aparținând la doi stăpâni diferiți, stabilește până unde se întinde domnia fiecăruia. Hatul este singurul care-i poate servi bine și deopotrivă pe amândoi. Uneori hatul aparține unuia sau altuia, dar de cele mai multe ori nu aparține niciunuia. Răzorul nu face de obicei obiectul unei tranzacții. Intră în discutie numai terenul pe care acest hotar îl delimitează. Uneori hatul este destul de lat ca să poată suporta o cărare sau chiar un drum mai îngust, alteori el se subție până la lățilea unei linii de despărțire mai mult imaginare decât reale. Odată cu cooperativizarea, au fost desființate haturile. No, dapă nu-i mare bai mă, da ce păcat, că s-o cherdut și linia ghe ghespărțâre… Ar mai trăbui scociorâtă ghin când în când, până n-o hi bai ghe tăt. |
HEM Cu un ion de fier bivalent, nucleul tetrapirolic de tip porfirinic al hemeglobinei și ai altor pigmenți celulari, dă culoarea roșie specifică și numele sângelui și derivatelor sale. Acest nucleu este baza tuturor tranzactiilor pe care le face sângele în favoarea vieții, iar aceasta depinde strict de starea de veghe și fidelitate funcțională a celulei ca purpura. În condițiile căderiii, sângele a ajuns să fie atât un simbol al vieții, fapt pentru care a fost interzis la consum ca aliment, cât și ca expresie a rușinii și vinovăției păcatului. Ca să exprimăm caracterul profund al răului, spunem că îl avem în sânge. Există însă sângele fundamental al Mielului care are efect ispășitor și înălbitor și care ia de la noi povara, curățindu-ne și îndreptățindu-ne. Singura condiție este să fie crezut, cerut, primit și apreciat.
|
|
Chilie |
Doamne, Când trecem hatul dintre ani, fă-ne să rămânem pe terenul Tău și să ne ținem la hotar, chiar dacă ar trebui să ne dăm pe noi înșine și să ne împotrivim până la sânge împotriva păcatului, să fim biruitori prin sângele Tău în lupta cea mare și curată. Amin!
|
|
|
Taifas |
– Hai că am înțeles cum este cu solstițiul și am prins sugestia că în noaptea cea mai lungă a lumii a răsărit Steaua cea din Iacov, dar cu refluxul nu mă prea descurc. – Refluxul este o retragere, înțelegi. – Bine, bine dar refluxul este retragerea mării, ori tu pare că te referi aici la timp. Vrei să spui că timpul se comportă cumva ca apa? Sau ca râul? Sau ca valurile mării? – Păi vezi frate că începi să înțelegi. Poezie este un joc secund în care metafora copiază mișcări și dezvoltări din lumea reală. – Încep eu să le pătrund înțelesul, dar le spui prea cifrate și trebuie să-mi bat capul prea mult ca să le pricep. – Bătaia de cap este foarte bună, iar poezia este un antrenament foarte folositor pentru minte. Viața însăși este o poezie și un joc imens în care câștigă nimai cei care-și bat capul. – Vrei săspui că ne mântuim prin fapte? – Iar ajungem la veșnica poveste a faptelor și credinței. Poezia nu este nici pe departe un joc al faptelor în detrimentul credinței. Inspirația poetică este poate unul din cele mai grăitoare modele de mântuire prin credință. Dumnezeu îți deschide mintea și ochii să vezi lucrurile. Tu te așezi colea la masă și scrii. Nu ai nici un merit, ci numai bucuria de a primi ce-ți dă Dumnezeu. |
|
|
Ion Buciuman |
PE LIMBA ZORILOR , Numărul 15, 29 decembrie, 2005 |
|