|
PE LIMBA ZORILOR E v a n g h e l i a î n l u c r u r i l e d i n n a t u r ă
Un jurnal de meditație, devoțiune și creație de ION BUCIUMAN NUMĂ‚RUL 17 12 ianuarie 2006
|
|||
|
rost
|
|
Aici se vine pe rând, se stă împreună, cât poate să rămână fiecare, apoi se pleacă tot pe rând, fiecare mai bun și mai aproape de ceilalți și de cer.
|
|
|
demers
|
Bag de seamă că limba zorilor este universală, adică limba universului; naturală, adică limba naturii; supremă, adică limba pe care Dumnezeu ne vorbește cel mai des. Fiind cea mai veche, cea mai stabilă și cea mai răspândită, limba zorilor are toate șansele să fie limba care va rămâne. Din aceste considerente se recomandă acordarea atenției corespunzătoare încă de pe acum. Cum profesori nu avem, trebuie să recurgem la serviciile Maestrului. El ne adună, face apelul, ne întreabă ce mai ținem minte de la ultima întâlnire, apoi trecem la lecția cea nouă. Interesant însă că și lecțiile trecute sunt la fel de noi ca și cele prezente și cele viitoare. Pe limba zorilor toate lucrurile sunt proaspete întregi și bune. Cei care au ochi ageri și credință, disting pe limba zorilor, semnătura Maestrului pe lucrurile Sale.
|
||
|
poesis |
deluviu
prea multe rele noi peste năravurile vechi au prăvălit stăvilarul care mai străjuia potecile dalbe pe sub ultimii castani de la poarta lumii
|
pod
peste sufletul buimacit de ape El a întins pe cer o boltă de lumini ca să treacă norii mai ușor și mai bine pe deasupra |
|
|
tripode |
IED Puiul de parte bărbătească al caprei nu seamănă prea mult cu mama sa. Această favoare este rezervată iadei. Iedul seamă-nă aproape leit cu tatăl său, țapul, așa că nu vor fi niciodată îndoieli privind pater-nitatea. Oricum, toată familia este orientată spre sportul de performanță. Fetele sunt campioane la sărituri. Băieții visează că vor cucerii înălțimile și se antrenează serios la cățărări libere. Paradoxul vine atunci când este vorba de viața spirituală a familiei. În domeniul sacrificiul suprem, jertfa iedului este asimilată la aceeași cotă de valoare cu a mielului, deși să avem rezon, comportamentul personal diferă enorm. Iar când ne gândim la jertfa din Ziua Ispășirii, iedul devenit între-timp țap tânăr, este chiar preferat mielului devenit berbec. Dacă este așa, avem mare speranță de la băieții neastâmpărați, mare speranță. |
IOD Elementul chimic cu numărul 53 din tabe-lul lui Mendeleev este un nemetal poliva-lent. Numele i se trage de la culoarea vio-letă (gr. iodos) a vaporilor în care subli-mează atunci când este încălzit. Ca un bun halogen ce este, nu-și dezminte caracterul și familia, atunci când este vorba de a-și da lumina. Calitățile sale de caracter merg și mai departe atunci când este vorba despre sănătatea oamenilor. Tinctura (soluția alcoolică de 10%) a rămas același dezin-fectant clasic și modern. Iodul nu suportă pe cei răi și rămâne încă printre campionii dezinfectanților și ai păstrării ordinii și curățeniei într-o lume prea plină de mizerie și moarte. La nivel endocrin, iodul este principalul factor de succes al tiroidei. In protecția față de amenințarea radioac-tivă, iodul rămâne iarăși printre preferați, așa că: băieți, fiți iod nu bamboochea.
|
|
|
Chilie |
Doamne, Sunt un neastâmpărat de când m-ai adus pe lume, dar poate găsești și pentru mine ceva pe măsură. Poate ai nevoie de un cascador să cruți viața cuiva cu adevărat de valoare, așa că eu Îți rămân la dispoziție și sunt pe fază. Nu ezita să mă chemi. Aleluia, Osana, Amin!
|
||
|
Taifas |
– Și zici că limba asta a zorilor este ai mai veche și mai cu moț decât celelalte. – Eu cam așa zic. Tu ce părere ai? – Păi nu o să se supere americanii care nu pot învăța limbi străine și trebuie ca toți ceilalți să le învețe limba? Și am mai auzit parcă și pe alții care presupun că limba lor se va vorbi sigur în cer. Nu, nu pot fi de acord cu tine și cu limba zorilor. – Înțeleg. Nu poți fi de acord cu mine pentru că sunt diferit, dar cu limba zorilor va trebui să fii de acord. – Știi că eu nu le am cu limbile străine. – Nu te trece frate cu firea că limba zorilor nu este o limbă străină, este doar o limbă uitată. Dacă te uiți puțin mai bine în sufletul tău, ea mai este încă puțină acolo. Nu ai uitat-o de tot. Nu trebuie decât s-o exersezi și ea începe să meargă din nou. – Măi domnule, nu scapă omul de tine ca scaiul de oaie. Te ții de capul meu ca și când n-ai mai avea și altă trebă. Hai, găsește-ți de lucru și-n altă parte că ai început să mă plictisești. – Bine frate, nu te mai necăjesc, doar ți-am răspuns la o întrebare pe care mi-o puseseși, dar mă duc să nu pierd întâlnirea cu rațele, pescărușii, cufundacii și leșițele de pe lacul IOR. Astăzi vom vorbi despre mulțumire, echilibru și bucuria de a fi. |
||
|
Ion Buciuman |
PE LIMBA ZORILOR , Numărul 17, 12 ianuarie, 2006 |
||