|
"PE LIMBA ZORILOR E v a n g h e l i a î n l u c r u r i l e d i n n a t u r ă
Un jurnal de meditație, devoțiune și creație de ION BUCIUMAN NUMĂ‚RUL 20 2 februarie, 2006
|
||||||
|
rost
|
|
Ca să ai credință și să poți fi sigur că după fiecare apus, lumina zorilor va răsări din nou. |
||||
|
Pe Limba Zorilor se citește Credință în fiecare apus de soare. Când ziua se stinge singură și umilă, o face frumos și fără lamentații inutile. Dispare încet, pur și simplu. Se duce să se odihnească puțin, pentru ca apoi să se arate din nou, tocmai la celălalt capăt al cerului. Ziua nu ține neapărat să fie singura stăpână a timpului. Când i-a sosit vremea, se retrage frumoasă și senină, urmând soarelui, asemenea unei soții credincioase ale cărei dorințe se țin strâns legate de pașii bărbatului ei. La plecare, ziua nu-și pune straie de doliu și nici nu determină pe cei care o susțin să mai mijlocească pe lângă Cel care poate să o mai țină în ființă, să-i prelungească agonia. Ziua moare liniștită și fericită că și-a împlinit rostul. Restul lasă pe mâna Celui care știe să hotărască cel mai bine cum este mai bine. Ziua știe că va-ntineri mâine dimineață, așa că nu suferă la plecare mai mult decat amărăciunea standard a despărțiri. Încrezătoare în Stăpânul ei, ziua își face propria credință să lucreze. Fiecare dimineață este o împlinire a așteptării credinței. Pe Limba Zorilor se rostește Credință, în fiecare freamăt al înserării care se lasă peste lume. Nu este lecție mai mare despre certitudine, decât stingerea domoală a zilei.
|
||||||
|
orion
deschidem poarta să intre nebuloasa miss univers ca să ne poată urca mintea frumoasă până la limanul credinței de soi
|
crepuscul
se apleacă ziua ușor și pașnic peste gardul vecin să-și înșiruie la îndemână pentru dimineță visele următoare
|
credo
pun pariu că noaptea care vine se va rostogoli în golul zorilor chiar dacă atunci ochii mei nu vor mai fi sub soare
|
||||
|
JIR Fructul fagului este format din 2-3 semințe așezate într-o cupă de culoare ruginie, plină de ghimpi, dar accesibil pentru cei care știu că se mănâncă și că este bun la gust și hrănitor. Deocamdată numai porcii au aceste cunoștințe. Oamenii se deșteaptă mai greu. Lor le vine mintea la cap numai când n-au încotro. Porcii nu așteaptă să ajungă să le dea apa în gură. Ei se apucă să caute și este normal că cei care caută găsesc, nu contează ce cred alții despre ei. Jirul este unul dintre cele mai valoroase fructe de pădure în ciuda faptului că băieții de la institutul de cercetări pentru industria alimentară încă nu și-au dat girul. Pentru lucrurile evidente, nici nu este necesară avizarea prealabilă, așa că ia și mănâncă frate. Nu e cu porc, chiar dacă numai porcii știu de ce.
|
LAC Incredibil, dar adevărat, aproape 2% din suprafața terestră este acoperită de luciul de apă lacustră. Aceasta este ca o picătură pe lângă imensa întindere de apă marină și oceanică. Dar pentru uscatul care înconjoară frumusețea lichidă, acest ochi de apă care privește către cer reprezintă o valoare inestimabilă. Lacul este o mulțime variabilă de ape adunată în locuri depresionare. Condițiile de formare și compoziția chimică a acestei ape constituie un adevărat sistem. De cele mai multe ori, apa lacului nu are unde să curgă și atunci nu-i mai rămâne decât să-și ridice ochii în sus și să se reverse în slavă. Ca și ucenici rămași după plecarea celor care se poticniseră în cuvintele prea puternice ale lui Isus, apele lacului nu au unde să se ducă și atunci se suie neștiute la cer. |
LAN Nu orice teren agricol cultivat este lan adevărat. Se cere o anumită stare de maturizare a plantelor pentru ca ogorul să capete aspectul și titlul de „lan”. Ploaia timpurie face ca ogorul să se transforme în lan, iar ploaia târzie face ca lanul să se decline în favoarea miriștii. Existența lanului însuși este determinată de evidența roadelor gata de a fi culese, sau cel puțin aflate în fază foarte avansată de vegetație. La o primă privire, lanul crează senzația de bogăție, plinătate, belșug și binecuvân-tare, dar pentru stăpân și cei care-l lucrează, lanul este sursa lor supremă de grijă, risc și frământare. Când se adună norii este pericol de grindină, când se arată soarele, amenință seceta, când este prea multă umiditate în aer, se ivesc bolile și dăunătorii, de aceea fraților, rugați-vă pentru seceriș. |
||||
|
Chilie |
Doamne, Nu va zăbovi prea mult înserarea, așa că rotunjește-mi visele care mai zăbovesc încă pe ramuri și sunt prea crude pentru a fi adunate, și grăbește-te să mă strângi și pe mine în poală până dimineață. Amin!
|
|||||
|
Taifas |
– Tot ai vorbit despre creșterea copiilor ca despre o responsabilitate și o binecuvântare, dar s-ar putea ca unii părinți să nu creadă nimic din ceea ce tot spui tu acolo. În realitate lucrurile nu sunt ca în teorie. – Cu alte cuvinte: teoria ca teoria, dar practica ne omoară. – Da bine că nu, iată cum te dai pe brazdă. – Teoria și practica frate, nu pot trăi una fără alta. Dar nici nu se confundă una cu cealaltă. – Zii, că începe să mă intereseze! – Nu există practică bună și eficientă, fără o torie clară și ușor de aplicat, Și nu există teorie funcțională dacă nu are suficiente argumente luate din practică. – Hai că ajungem prea departe și nu am vorbit nimic la subiect. – Ai dreptate frate. Deci, creșterea copiilor cere cunoștințe serioase și o pregătire personală permanentă. Aceasta este o parte a problemei. Cealaltă latură este că numai o sursă bazată pe experiență ne poate furniza cunoștințele aplicabile în marea diversitate a vieții. Unde am putea găsi acest izvor de înțelepciune? – Bănuiesc că ne vom întoarce iarăși la Biblie, dacă este vorba de învățătură sănătoasă și demnă de încredere. – Drept ai grăit. Fă așa și vei avea viață veșnică. |
|||||
|
Ion Buciuman |
PE LIMBA ZORILOR , Numărul 20, 2 februarie, 2006 |
|||||
