Probabil că aţi auzit de multe ori vorbindu-se despre Bucureşti ca despre… Micul Paris. Astăzi, această simplă asociere a Bucureştiului cu oraşul luminilor reuşeşte să smulgă zâmbete uneori ironice din partea celor mai tineri. Iar de la cei bătrâni… încuviinţări de genul „a fost odată”. Astăzi, puţini mai iau în serios supranumele de Micul Paris.
Aţi fi surprinşi dacă v-aş spune că… lucrurile nu au stat niciodată altfel. Iniţial, titulatura de Micul Paris nu avea nimic laudativ în ea. Nu era decât o titulatură ironică a unui oraş care se străduia să fie parizian pe ici-colo. Imaginea lui era însă, de cele mai multe ori, cea a unei localităţi de provincie mai degrabă decât a unui oraş mare.
Aţi fi surprinşi dacă v-aş spune că… lucrurile nu au stat niciodată altfel. Iniţial, titulatura de Micul Paris nu avea nimic laudativ în ea. Nu era decât o titulatură ironică a unui oraş care se străduia să fie parizian pe ici-colo. Imaginea lui era însă, de cele mai multe ori, cea a unei localităţi de provincie mai degrabă decât a unui oraş mare.
Şi totuşi, în memoria bucureştenilor, Micul Paris a sfârşit prin a deveni un supranume elogios.