Poate ca nu as fi cunoscut niciodata seninul,
De nu zaream in privirile tale – fantani de iubire
Adapand setea de a cunoaste divinul…
Cand privesc faptura-ti gingasa :
Mi se pare ca ingerii , au presarat peste tine,
Culoarea luminii, ca sa semeni putin
Cu visul pe care il au heruvimii!
Binecuvanta Doamne,
Cararea ce duce din inima ei catre mine,
Lunecand prin desisuri niciodata umblate,
Ci numai de ea cu blandete si ruga aflate!
Ganduri de zbor ,din zambetu-ti cald
Peste mine rasar, inmuguresc si infloresc
De fericirea locuirii cu tine,
Langa al cerului falnic hotar.
Esti geamana nufarului pe oglinda clara,
Cuvantul abia soptit de prea drag ce-nfioara,
Fluture de senin esti in iarba visarii,
Lacrima stinsa de caldura dragostei Sale
Esti susur , esti floare si albe petale,
Fiorul curat izvorat din iubire,
Curcubeu peste ganduri ,inundand peste fire,
Minunata nuanta de iris , regala
Esti jocul de zana pe campuri fugara,
Ninsoare de stele, prin inimi…..pe-afara…..
Arcuita vioara sub mainile Sale,
Inflorire , culoare si zambet de soare,
Unduire in zbor si poeme de pace,
Cereasca lumina revarsata pe ape…
Vazand mereu acestea toate,
Stau si ma-ntreb cate odata:
Cum ai creat-o Doamne, atat de minunata?
In fíece parte din ea ai pus ,
Din frumusetile tale de seama
Apoi ai strans toate aceste minuni,
Intr-un singur manunchi de iubire
Pe care l-ai numit simplu : „MAMÁ”
Adina Moiseanu – Valenii de Munte