Haideţi să fim sinceri: de câte ori vă uitaţi zilnic în oglindă? De câte ori aţi vrea să schimbaţi ceva la felul în care arătaţi? Să fie legat de statură, de greutate sau de culoarea părului? Poate forma picioarelor nu vă multumeşte sau poate v-aţi dori muşchi mai bine definiţi. Poate vă doriţi dinţi mai albi sau mai drepţi sau glezne mai subţiri…
Ultimele două secole au adus asupra populaţiei pământului schimbări majore în privinţa percepţiei de sine: n-a existat niciodată o acumulare de informaţie vizuală mai mare ca acum. Peste tot unde întorci privirea, ochii se umplu de imagini ale corpului omenesc: reviste, afişe, postere. Pielea este un magnet al publicităţii, care arată tot mai mult şi în linii tot mai atrăgătoare. Iată de ce oglinda ne devine, în fiecare zi, icoană sau obiect de tortură, fie că este în baia personală, în poşetă sau în vitrinele magazinelor de pretutindeni. Şi, deşi femeile sunt mai preocupate de aspectul fizic decât bărbaţii, mania aparenţei nu iartă nici sexul puternic.
Veţi spune: desigur, a te îngriji de aspectul fizic este firesc şi indicat. Dar unde este delimitarea extremelor? Unde începe Frumuseţea să ne joace feste, urâţindu-ne sufletele?