În timp ce David fugea de propriul său fiu, Absalom, cu picioarele goale și îmbrăcat în sac și cenușă, o altă apăsare veni peste el. Șimei, un descendent al lui Saul, îl blestema și îl acuza de tot felul de lucruri neadevărate. Concluzia lui Șimei era că Dumnezeu acum îi răsplătea pentru răutatea pe care a arătat-o față de Saul, și acum Domnul îi lua împărăția și i-o dădea fiului său. Abișai cere voie împăratului să taie capul beniamitului, însă David îl oprește zicând: „Dacă blestemă, înseamnă că Domnul i-a zis: „Blestemă pe David!… Poate că Domnul se va uita la necazul meu, și-mi va face bine în locul blestemelor de azi.” Pentru David, situația dezgustătoare în care a ajuns era ocazia conștiinței… citește mai departe
|
|
|