„Izbaveste-ma, dupa fagaduinta Ta!” (Ps.119:170)
Si, atunci, cum sa te raportezi la toata gama de fagaduinte biblice de izbavire, cand sa te ancorezi in ele si cand nu? Sa o faci mereu, „lasandu-L pe Dumnezeu sa lucreze”? Dar nu poate fi aceasta dezamagitor, daca El lucreaza altfel decat consideram noi ca impune situatia noastra sau, dupa cum vedem noi lucrurile, nu lucreaza deloc? Cand sa pornesti inainte si cand sa stai pe loc, ascultand de fagaduintele Lui? Si, daca ai pornit inainte si dai „in foc si mai mare”, de unde sa stii daca poti sa mai speri in izbavire sau nu? El te-a condus in acel foc sau nu? Daca nu, mai poti spera in scapare? De unde sa stii daca acea intrare in foc este sau nu rezultatul calauzirii Lui? Poti fi sigur mereu? In general, crestinii spun: „M-a ajutat Dumnezeu”, daca „le merge bine” – si tot in acelasi mod Ii atribuie si calauzirea. Dar, daca nu le merge prea bine, inseamna ca nu i-a calauzit El? citeste in continuare