…privea tăcut ceasul , în privirea lui putându-se citi tristețea … o tristețe amară, ce duhnea a hoit de suflet. De zile bune zăcea în agonie, nereușind să găsească ieșirea. Ieșirea din starea muribundă în care singur își târâse sufletul. În mai puțin de 24 de ore, viața lui a devenit ruine. ~ citește mai departe…