Intr-o lume plină de non-valori, ce anume contează pentru tine? Care sunt lucrurile care, cu adevărat, te fac să te simţi împlinit? Deseori priveşti la modelele lumii, la cei care se bucură de renume, şi vrei să fii ca ei, încercând să copiezi imaginea lor. Oare, în adâncul inimii tale, aşa ai vrea să fii? Sau cauţi un alt model la care să te raportezi? Suntem obişnuiţi să credem că adevărată valoare stă în a avea un nume, haine bune, bani în buzunar … Asta te defineşte ca om, spun unii. Oare … [Citeşte mai departe...]
Nimicurile ( Larisa Marcu, Revista RE:spiro )
Dacă ai impresia că iubești pe cineva așa de mult încât ai face totul pentru el, ia o pauză. Imaginează- ți că acel cineva e plictisit teribil și zapează de zor trântit în fotoliul din fața televizorului. Și acum începe: - Mi s- a făcut o foaaaamee!… Chiar acum, la ora asta( e cam 10 noaptea)… păi știi că nu prea am mâncat azi.. că mi- a fost rău.. O mai fi ceva de mâncare? Aș mânca niște cașcaval din ăla.. ~ citește mai departe... … [Citeşte mai departe...]
Ecuaţia timpului pe Facebook ( Catalin Ionete , Revista RE:spiro )
Te sperii puţin când te gândeşti la ce amploare a luat Facebook în puţinii ani care au trecut din 2004 când a fost înfiinţat. O amploare atât de mare încât o metaforă ca „a se întinde ca focul în mirişte” pare slabă şi incapabilă să descrie ritmul ameţitor în care acesta a cucerit lumea noastră. Statisticile oficiale spun că în februarie 2012 Facebook a ajuns să aibă mai mult de 845 de milioane de utilizatori activi, ceea ce înseamnă că mai mult de unul din şapte locuitori ai planetei noastre … [Citeşte mai departe...]
Mmm, stai să mă gândesc… ( Revista RE:spiro )
Într-una din zile, una din asistentele de la clinică a venit însoțită de fiica ei. O copilă drăgălașă, cu obrăjori dolofani și bucle blonde. Cu o codiță buclucașă de care atârna o fundă mare și albă, spre disperarea fetiței, care de altfel, până la urmă a reușit să o dea jos. ( “Îi displăcea” după cum mi-a spus ! ) Pentru vârsta ei de numai 5 ani, zbenguiala și întrebările nesfârșite erau pe butonul de “on” și nicicum n-ai fi putut-o seta pe “off”. A fost cu neputință pentru colega de la … [Citeşte mai departe...]
Două secunde ( Ionut Stanica , Revista RE:spiro )
Eram convins că un stil veritabil de vieţuire creştină, în zilele noastre, este considerabil legat de statutul primilor creştini, şi – nu mai puţin – de condiţiile primitive, respectiv de nivelul lor de pregătire – modelul perplex: demodat dar ales, incult dar inspirat, lipsit de maniere dar nobilintenţionat. Neînţeles de patetic… Şi chiar am crezut că şi astăzi trebuie să animăm aceeaş dinamică, la fel ca primii creştini, atunci când Mentorul lor le-a înmânat mandatul. Şi Chiar am crezut că … [Citeşte mai departe...]
Job-ul din Cer! ( Antonia Albu , Revista RE:spiro )
Eram în biroul pastoral şi pregăteam pliantul săptămânal al bisericii. Unul dintre colegi mi-a pus atunci o întrebare care azi mi-a revenit în minte: „Tina, oare în cer se vor face calendare (pliantul Info Vestea Bună)?” Nu am ştiut ce să răspund pe moment, însă el a continuat şi mi-a spus: „Dacă ar fi aşa, eu îmi ştiu deja job-ul.” Au trecut ani de la acea conversaţie, dar întrebarea a rămas la fel de actuală. ~ citește mai departe... … [Citeşte mai departe...]
Goana după like-uri ( Alina Savu Mindreanu, Revista RE:spiro )
Atunci când renumitul psiholog umanist, Abraham Maslow, a desenat piramida nevoilor umane, printre cele opt se afla şi nevoia de apreciere, de stimă şi aprobare socială, nevoia de statut. Avem nevoie de apreciere sub diferite forme. Dezvoltarea noastră depinde de cât de mult ne apreciază cei din jur. Valoarea noastră este reflectată de răspunsul celorlalţi, și ne dorim reflexii favorabile, de fapt devenim dependenţi de ele, pentru că altfel nu știm să trăim. Uneori nu ştim să ne apreciem decât … [Citeşte mai departe...]
LAsa-te resuscitat. ( Paula Popescu, Revista RE:spiro )
Ni se întâmplă ades, să ne trezim de dimineaţă şi-apoi “plini” de aer proaspăt să ne îndreptam fiecare spre treburile zilnice. Am auzit de oameni ce beau apă atunci când le e sete, de alţii ce mănâncă atunci când sunt înfometaţi, fac un duş rece când le e cald sau se acoperă când simt că “da frigul”. Am înţeles că unii, încă mai învaţă când au un examen, alţii consulta medicul când le e rău, îşi iau concediu când sunt obosiţi şi ajung la gară înainte ca trenul să plece... ~ citește mai … [Citeşte mai departe...]
Strigătul tăcut al inimii ( Antonia Albu, Revista RE:spiro )
A trecut ceva timp de când nu am mai scris. M-am pierdut involuntar printre activităţi, nelăsând mintea să se mai gândească la lucrurile cu adevărat importante. Când stăm să analizăm lucrurile, conştientizăm starea noastră de om: cea mai nenorocită şi totuşi cea mai valoroasă fiinţă în ochii lui Dumnezeu. Începem să punem suflet, poate să ne îngrijorăm sau chiar să ne îndoim de prezenţa Lui în viaţa noastră. Recunosc, deseori am fost tentată să gândesc aşa, pentru că ştiam care este … [Citeşte mai departe...]
Crâmpeie din noi ( Manuela Vasile, Revista RE:spiro )
Totul arată perfect! Albastrul cerului limpezește imaginea. Verdele ierbii împrospătează atmosfera. Pavajul bine lustruit susține tocul negru ascuțit, în timp ce băncuța rustică împodobită cu flori mii, o protejează. Protejează bluzița roșie ce gâdilă privirea și fustița vaporoasă, neastâmpărată de culoarea vaniliei. ~ citește mai departe... … [Citeşte mai departe...]
Mini-ghid al bunelor maniere pe Facebook ( Laura Parlog, Revista RE:spiro )
„Spune-mi cu cine te împrietenești, ca să-ți spun cine ești”, iar parafrazarea contemporană a acestui proverb ar suna astfel: „Arată-mi contul tău de pe Facebook și am să-ți spun ce fel de domnișoară ești.” Susan Hood își povestește propria experiență: Am aflat de Facebook pe când eram în clasa a XI-a și aveam 18 ani. Era subiectul cel mai des discutat de colegele mele, și nu după mult timp m-au inițiat și pe mine în această lume virtuală, care avea să-mi dea peste cap lumea reală. În … [Citeşte mai departe...]
II. Inamicul încrederii în Dumnezeu ( Ionut Stanica, Revista RE:spiro )
“Drept răspuns, Isus i-a zis:”Este scris:`Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu`.” Acţiunea se petrecea într-un ţinut nelocuit. Niciun om nu era martor la acest dialog bizar. Parcă aud cuvintele din văzduh, rostite cu un aer sfidător: Îţi este foame? Porunceşte! Doar eşti fiul lui Dumnezeu! Un răspuns hotărât, din gura unui Om slăbit de rezidurile eredităţii, transferate de-a lungul lanţului de generaţii blestemate, învinge atunci tertipurile … [Citeşte mai departe...]