Intercer – Poezii si editoriale

Cuvântarea doua a lui Pavel

(La Atena)

Cuprinde Fapte 17. 22-31.)

Bărbaţi Atenieni! În toate privinţele eu vă găsesc foarte religioşi
Căci pe când străbăteam cetatea voastră, am văzut zeii frumoşi,
Şi când mă uitam de aproape, la lucrurile voastre de nedescris
Am descoperit chiar şi un altar, pe care cu mărinimie este scris:

,,Unui Dumnezeu Necunoscut!’’ Ei bine, ceeace voi toţi cinstiţi
Şi la ceeace voi vă închinaţi acum fără să cunoaşteţi, mulţumiţi,
Aceea vă vestesc eu, pentrucă Dumnezeu, e Dumnezeul cerului,
El este Acela care a făcut lumea, şi este Domn şi al pământului.

El nu locuieşte în temple luxoase, lucrate de mâinile omeneşti
Şi nu este slujit de oameni, stăpâniţi de felurite înclinaţii fireşti,
Ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, şi pentru care El nu poate,
Tocmai El, care dă tuturor viaţă şi suflare lucrurilor cele create.

El a făcut ca toţi oamenii, înmulţindu-se, dintr-unul singur ieşiţi,
Să locuiască pe toată faţa pământului, în toate părţile răspândiţi;
Le-a aşezat anumite vremi şi a pus, după neam anumite hotare
Locuinţei lor; ca ei să caute pe Dumnezeu, în conştiinţă fiecare!

Să se silească să-L găsească bâjbâind în jurul Lui şi căutându-L,
Măcar că nu este departe de fiecare din noi, acum aşteptându-L,
Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, de când ne-am născut
După cum au zis şi unii din poeţii voştri, despre El că ne-a făcut:

,,Suntem din neamul lui’’…Şi astfel dar, să cugetăm la El mereu,
Nu filozofând nimicuri, fiindcă suntem de neam, din Dumnezeu!
Nu trebuie sa credem că Dumnezeu, ce-a creat cele descoperite,
E asemenea aurului sau argintului, sau pietrei cioplite şi şlefuite,

Cu meşteşugirea şi iscusinta omului care de El s-a tot îndepărtat.
Dumnezeu nu ţine seama, de vremile de neştiinţă, şi S-a îndurat;
El porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni, să creadă,
Să se pocăiască, pentruc-a rânduit o zi, când tot omul o s-o vadă.

În care va judeca lumea după dreptate, după Legea Sa cea mare,
Prin Omul pus, pe care L-a rânduit pentru aceasta, în crucificare,
Şi despre care a dat tuturor oamenilor cea mai elocventă dovadă
Netăgăduită, în faptul că L-a-nviat din morţi ca mulţi să-L vadă!

Flavius Laurian Duverna

Cuvântarea întâia a lui Pavel

(La Antiohia)

Cuprinde Fapte 13.16-41.

Bărbaţi Israeliţi, şi voi care vă temeţi de Dumnezeu, ascultati!
Dumnezeul acestui popor, a ales pe părinţii noştri, vremelnic,
A ridicat la cinste norodul acesta, în timpul şederii lui în robie
În ţara Egiptului, şi l-a scos din Egipt cu braţul Său cel putenic.

Timp de aproape patruzeci de ani le-a suferit purtarea în pustie!
După ce a nimicit şapte popoare în ţara Canaanului, cu putere,
Le-a dat moştenire pământul lor, după atâta necaz şi suferinţă
Pentru patru sute cincizeci de ani, ca popor al Său de-ncredere.

Iar după acestea, le-a dat judecători, până la proorocul Samuel.
Au cerut atunci un împărat, şi timp de aproape patru zeci de ani,
Domnul le-a dat pe Saul, fiul lui Chiş din seminţia lui Beniamin,
Apoi l-a înlăturat, şi le-a ridicat pe David, neînvins de duşmani…

Şi despre el a mărturisit astfel:,,Am găsit pe David, fiul lui Işai,
Om după inima Mea, ce-Mi va împlini toate voile Mele” dorite;
Din seminţia lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa Sa înainte,
A ridicat lui Israel un Mântuitor, care e Isus, după cele amintite.

Mai înainte de venirea Lui, Ioan propovăduia botezul pocăinţei
La tot norodul lui Israel, la Iordan, şi pregătea astfel drumul Lui,
Netezindu-I calea. Ioan când era la sfârşitul însărcinării lui zicea:
,,Cine credeţi că sunt eu? Nu sunt Acela, ci sunt solul Domnului,

Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălţămintea picioarelor.
Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, ce vă temeţi de Dumnezeu!
Vouă v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri, ca popor al Său,
Căci locuitorii din Ierusalim şi mai marii, s-au împotrivit mereu.

Şi prin faptul ca L-au osândit, au împlinit cuvintele proorocilor,
Care se citesc în fiecare Sabat, dar ei nu L-au cunoscut pe Isus,
Măcar că n-au găsit în El atunci, nici-o vină vrednică de moarte
Totuşi au cerut lui Pilat să-L omoare, atârnându-L pe lemn, sus!

Şi după ce ei au împlinit, tot ce este scris despre El în prooroci
L-au dat jos de pe lemn, L-au pus într-un mormant nou, model,
Împreună cu oamenii bogaţi. Şi Dumnezeu L-a-nviat din morţi;
Şi s-a arătat timp de mai multe zile, acelora ce se suiseră cu El,

Din Galileea la Ierusalim. Ei sunt martori vii înaintea norodului!
Şi noi vă aducem vestea bună, că făgăduinţa făcută cu jurământ,
Părinţilor noştri, Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, urmaşii lor,
Înviind pe Isus, cum este scris în psalmul al doielea prin cuvânt:

,,Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut!” Că L-a-nviat din morţi,
Aşa că nu se va mai întoarce în putrezire, El a spus, când a zis:
,,Voi împlini cu toată credincioşia, făgăduinţele sfinte aşteptate
Pe care Le-am făcut lui David.” Şi voi împlni, tot ce am promis!

De aceea, El zice şi-n alt psalm: ,,Nu vei îngădui ca Sfântul Tău
Să vadă putrezirea; David, dupa ce a slujit celor din vremea lui,
După voia lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat cu părinţii săi,
Şi a văzut putrezirea. El a murit gândind la-ndurarea Domnului.

Dar Acela, pe care L-a-nviat Dumnezeu, în puterea şi iubirea Sa
N-a văzut putrezirea. Să ştiţi dar fraţilor, că despre El se vorbise!
În El vi se vesteşte iertarea păcatelor. Şi oricine crede este iertat
De toate lucrurile, de care n-aţi fost iertaţi, prin Legea lui Moise!

Astfel, luaţi seama, să nu vi se-ntâmple ce se spune în prooroci:
,,Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi, în grele suspine,
Căci în zilele voastre, am să fac o lucrare, pe care n-o pricepeţi;
N-o veţi crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva, spre bine!

Flavius Laurian Duverna

Cuvântarea şaptea a lui Petru

( La Adunarea din Ierusalim )

Cuprinde Fapte 15, 7-12.

Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, în bunătatea Lui cea mare
De o bună bucată de timp prin planul de răscumpărare,
A produs o alegere-ntre voi, ca prin gura mea să audă
Şi Neamurile, cuvântul Evangheliei în cântări de laudă.

Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile tuturor oamenilor
A mărturisit pentru ei, îndepărtand bariera Neamurilor,
Şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă, socotiţi poporul Lui,
Prin neprihănirea Domnului Isus şi puterea Cuvântului.

Nu a făcut nici o deosebire-n revărsarea Duhului Sfânt
Între ei şi noi, popor pus de o parte având un legământ,
Întrucât le-a curăţit inimile în sângele curgând la cruce,
Şi prin credinţă şi lor ca şi nouă, El mântuirea le aduce.

Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu în hotărârea Lui,
Şi puneţi pe grumazul ucenicilor în bucuria Cuvântului,
Un jug, pe care nici părinţii noştri, în decursul timpului,
Nici noi, nu l-am putut purta, căzând sub osândirea lui?

Ci credem, că noi, care am fost dinainte un popor ales,
Ca şi ei, suntem mântuiţi în unicul plan de jertfă-nţeles,
Prin harul Domnului Isus, pe care din belsug l-a turnat
Dumnezeu peste toţi oamenii, robiţi şi aflaţi sub păcat.

Flavius Laurian Duverna

Cuvântarea şasea a lui Petru

( La Biserica din Ierusalim )

Cuprinde Fapte 11, 5-17.

Eram în cetatea Iope; şi, pe cand eu mă rugam,
Am căzut într-o răpire sufletească, cu un mister,
Şi am avut o vedenie: un vas ca o faţă de masă
Legată în cele patru colţuri,…se coboră din cer,

Şi a venit până la mine; când m-am uitat în ea,
Erau dobitoace cu patru picioare de pe pământ,
Cum şi fiarele, şi târâtoarele şi păsările cerului,
Şi am auzit un glas, care mi-a zis, prin Cuvânt:

,,Petre, Scoală-te, taie şi mănâncă”; m-am uimit!
Dar eu am răspuns: Nicidecum, Doamne, sper…
Nimic spurcat sau necurat nu a intrat vreodată
În guara mea”. Glasul a zis a doua oară din cer:

,,Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.”
Acest lucru, s-a făcut de trei ori; după care toate
Au fost ridicate iarăşi la cer. Dar iată, că îndată,
Trei oameni, trimişi din Cesarea, mai de noapte…

Au stătut în poarta casei, unde eu eram găzduit.
Duhul mi-a spus să plec cu ei, să-nlătur mirarea;
Fără să fac vreo deosebire, ne-am dus împreună,
Acesti şase fraţi, m-au însoţit şi ei către Cesarea…

Şi am intrat în casa omului, şi el ne-a istorisit tot:
Cum a văzut în casa lui pe îngerul, la rugăciune,
Stând înaintea lui, şi zicându-i:,, Trimite la Iope,
Cheamă pe Simon, zis şi Petru, care-ţi va spune,

Cuvinte în care vei fi mântuit, tu şi toată casa ta!”
Şi cum am început să vorbesc despre Evanghelie,
Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei cu mare putere
Ca şi peste noi la început, în clipele de vecernie.

Şi mi-am adus aminte, de vorba Domnului Isus,
Cum a zis: ,,Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi
Botezaţi cu Duhul Sfânt.” Deci dacă Dumnezeu
Le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, -de a se mântui-

Care am crezut în Domnul Isus Hristos, iată că,
Dumnezeu le-a dat deci şi Neamurilor pocăinţă;
Cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu,
Să nu vestesc Evanghelia în Isus, prin credinţă?

Flavius Laurian Duverna

Cuvântarea cincea a lui Petru

( Sutaşul Corneliu)

Cuprinde Fapte 10, 28-29, 34-43.

Ştiţi că nu este deloc îngăduit de Lege unui Iudeu
Să se-nsoţească cu unul de alt neam, şi neapărat,
Să vină şi la el; dar Dumnezeu mi-a arătat acum,
Să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.

Deaceea am venit fără cârtire cand m-aţi chemat,
Şi vă-ntreb, dar cu ce gând aţi trimes după mine?
În adevăr, văd că şi Dumnezeu nu este părtinitor
Ci că-n orice neam cine se teme de El Îi aparţine.

Căci cine lucrează neprihănire, este primit de El!
El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel mai întâi,
Şi le-a vestit Evanghelia harului prin Isus Hristos,
Care este Domnul tuturor, sprijin şi sigur căpatâi!

Ştiţi vorbirea făcută prin toată Iudeea despre Isus,
Începând din Galileea, unde a început să se audă,
În urma botezului propovăduit de Ioan, la Iordan,
Că Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt prin laudă

Şi cu putere pe omul Isus din Nazaret care umbla,
Din loc în loc, făcea mult bine şi-i vindeca pe toţi,
Care erau apăsaţi de diavolul, în neputinţe şi boli;
Căci Dumnezeu era cu El, şi învia şi pe cei morţi.

Noi suntem martori, pentru tot ceeace a făcut El,
În toată ţara Iudeilor, cum şi-n Ierusalim în cetate.
Ei L-au răstignit, atârnându-L pe lemn crucificat,
Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, de cu noapte.

Şi a îngăduit, să Se arate, însă nu la tot norodul
Ci doar nouă, martorilor aleşi mai dinainte, toţi,
De Dumnezeu; nouă, care adese ori am mâncat
Şi am băut împreună, după ce a înviat din morţi.

Şi El ne-a poruncit ca să propovăduim norodului,
Să mărturisim, că El a fost rânduit de Dumnezeu
Judecătorul tuturor, al celor vii şi-al celor morţi,
Stând pe tronul de judecată, învlăuit în curcubeu.

Toti proorocii au vestit şi scris multe-n Scripturi
Despre El; că oricine crede-n El, că e Mântuitor,
Că El este Fiul lui Dumnezeu cel care S-a jertfit,
Capătă, prin Numele Lui Sfânt iertarea păcatelor.

Flavius Laurian Duverna

Cuvântarea patra a lui Petru

(La Sinedriu)

Cuprinde Fapte 4. 8-12. 19-20; 5.29-32.

Mai mari ai norodului, şi o! bătrâni ai lui Israel!
Fiindcă azi suntem traşi la răspundere neapărat,
Pentru o facere de bine, făcută unui om bolnav,
Şi suntem întrebaţi despre cum el a fost videcat,

S-o ştiţi toţi, şi s-o ştie azi tot norodul lui Israel!
Căci omul acesta se înfăţişează-naintea voastră
Deplin sănătos, fiind în Numele lui Isus Hristos,
Din Nazaret, cel ce a devenit, Salvarea noastră,

Pe care L-aţi răstignit,… dar pe care Dumnezeu
L-a înviat din morţi; şi El este ,,piatra lepădată,
De voi zidarii, şi care a juns în capul unghiului,”
Şi în nimeni altul, nu este mântuire confirmată!

Căci nu este sub cer, nici un alt Nume investit,
Şi dat oamenilor, în care trebuie să fie mântuiţi!
Judecaţi acum singuri, dacă este drept înaintea
Lui Dumnezeu, să ascultăm, – ca unii prigoniţi –

Mai mult de voi, decât de Dumnezeu. Căci noi,
Nu putem ca să nu vorbim, despre ce am văzut,
Şi am auzit! Trebuie astfel s-ascultăm mai mult
De Dumnezeu, decât de oameni, ce au decăzut.

Dumnezeul părinţilor noştri, El a înviat pe Isus,
Pe care voi L-aţi omorât, atârnându-L pe lemn!
Pe-acest Isus, Dumnezeu L-a-nălţat în voia Lui,
Şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, puternic semn!

Ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.
Noi suntem martorii acestor lucruri, în acest fel,
Ca şi Duhul Sfânt care ne-nsoţeşte, pretutindeni,
Care L-a dat Dumnezeu, acelor ce ascultă de El!

Flavius Laurian Duverna

Cuvântarea treia a lui Petru

(Vindecarea dela Templu)

Cuprinde Fapte 3, 12-26.

Bărbaţi Israeliţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta?
De ce vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, miraţi, ca şi cum,
Prin puterea noastră, sau prin cucernicia noastră, noi,
Am fi făcut pe acest om, să umble sănătos pe drum?

Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, cel care este
Şi-al părinţilor noştri, a proslăvit pe Robul Său Isus,
Pe care voi L-aţi dat în mâna lui Pilat şi v-aţi lepădat
Înaintea lui, de El…stăpâniţi de dorinţa de a fi răpus,

Măcar că el era de altă părere, ca să-I se dea drumul
Voi, de Cel Sfânt şi Neprihănit, v-aţi lepădat mereu,
Şi aţi cerut să vi se dăruiască, în libertate, un ucigaş!
Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe cel care Dumnezeu,

La înviat din morţi; acum noi suntem martori ai Lui!
Prin credinţa în Numele lui Isus, Numele Lui a-ntărit
Pe omul acesta, pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi deplin,
Credinţa în El i-a dat omului o tămăduire de neclintit!

Şi-acum, după cum vedeţi cu toţi ştiu că din neştiinţă
Aţi făcut, ca şi mai marii voştri-mpotriva Cuvântului,
Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise despre El,
Cu mult mai-nainte prin gura tuturor proorocilor Lui.

Că, adică, Hristosul Său va pătimi; şi pocăiţi-vă dar,
Şi-ntoarceţi-vă azi la Dumnezeu, pentru-al vieţii rost,
Să vi se şteargă păcatele, şi ca să vină dela Domnul
Vremile de înviorare, şi să trimeată pe Cel ce a fost,

Rânduit mult mai înainte pentru voi: pe Isus Hristos,
Pe care cerul trebuie să-L primească iar în empireu,
Până la vremile aşezării, din nou a tuturor lucrurilor;
Despre aceste vremuri a vorbit Duhul lui Dumnezeu,

Prin gura tuturor sfinţilor şi proorocilor din vechime.
Căci în adevăr, Moise a spus părinţilor noştri, rostul:
,, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri,
Un prooroc ca mine; voi pe El să-L ascultaţi în totul

În ceeace vă va spune; căci oricine nu-L va asculta,
Va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul norodului!”
Deasemenea şi toţi proorocii, dela Samuel la ceilalţi,
Care au urmat dupa el, au indicat cărările Domnului.

Voi sunteţi azi copii ai proorocilor şi ai legământului
Pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri în toate,
Cand a zis lui Avraam, să privească la stelele cerului
Şi ,, toate neamurile pământului vor fi binecuvântate,

În sămânţa ta!” Dumnezeu după ce a ridicat în slavă,
Pe Robul Său Isus ca Mântuitor, proslăvit în osanale,
L-a trimes mai întâi vouă, ca El să vă binecuvânteze,
Şi să-ntoarcă pe fiecare din voi dela fărădelegile sale!

Flavius Laurian Duverna

Cuvântarea doua a lui Petru

Partea întaia. (Duhul Sfant)

Cuprinde Fapte 2. 14-21.)

Bărbaţi Iudei, şi voi toţi care-n Ierusalim locuiţi,
Să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele!
Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi,
Căci nu este decât al treilea ceas din zi; ci cele…

Ce au fost zise din timp de către proorocul Ioel:
În zilele de pe urmă, zice Îndurătorul Dumnezeu,
Voiu turna din Duhul Meu, peste orişice făptură,
Feciorii şi fetele voastre, vor profeţi instantaneu!

Tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri,
Vor visa visuri! Da, chiar şi peste robii Mei toţi,
Şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea,
Din Duhul Meu, binevestind, învierea din morţi.

Voi face să se arate semne sus în cer, şi minuni…
Jos pe pământ; şi sânge, foc şi un vârtej de fum;
Soarele se va preface-n-ntuneric şi luna-n sânge
Înainte ca să vină ziua Domnului care-i pe drum,

Ziua aceea mare şi strălucită; şi oricine va vrea,
Ca să caute calea vieţii care duce la neprihănire,
Va chema Numele Domnului şi El va fi mântuit
Prin sângele dela cruce, ce L-a vărsat din iubire.

Partea doua. (Isus Hristos)

Cuprinde Fapte 2. 22-36,38-40.

Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea acum!
Pe Isus din Nazaret, Omul de Dumnezeu adeverit…
Înaintea voastra prin minunile, semnele şi lucrările
Pline de putere, pe care Dumnezeu, le-a săvârşit…

Prin El în mijlocul vostru, în timpul misiunii Sale,
Vindecând felurite boale, aşa după cum bine ştiţi!
Pe Omul acesta, predat în mâinile voastre, tăinuit,
L-aţi prins noaptea-n ascuns, pentru ca să vă feriţi,

După sfatul hotărât, după ştiinţa cea mai dinainte
A lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit! L-aţi omorât,
Prin mâna celor fărădelege. Dar acum Dumnezeu
L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, hotărât…

Pentrucă nu era cu putinţă astfel să fie ţinut de ea,
Căci David zice despre El:,,Eu aveam întotdeauna
Pe Domnul înaintea mea, căci este la dreapta mea
Ca să nu mă clatin; de aceea mi se bucură întruna,

Inima, şi mi se veseleşte limba-n cuvinte de laudă!
Chiar trupu-mi se va odihni-n nădejdea şi năzuirea,
Că Tu nu vei lăsa sufletul meu, în locuinţa morţilor
Nu vei îngădui, ca Sfântul Tău, să vadă putrezirea!

Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii, prin Cuvântul Tău,
Şi mă vei umplea de bucurie, cu starea Ta de faţă!”
Şi despre patriarhul David, să-mi fie-acum îngăduit
Fraţilor, şi să spun fără sfială, că s-a stins din viaţă

Şi a fost îngropat; mormântul e-n mijlocul nostru
Până în ziua de azi. Fiindcă David era un prooroc,
El ştia că Dumnezeu, făgăduise cu jurământ sfânt
Că-i va ridica un urmaş, ca să-i domnească în loc.

Despre-nvierea lui Hristos a proorocit şi-a vorbit el;
A zis că sufletul, nu-i va fi lăsat în locuinţa morţilor,
Şi trupul nu va vedea putrezirea. Dumnezeu a-nviat
Pe acest Isus; iar noi suntem martori ai Lui, fraţilor!

Dar acum, El s-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu,
Şi a primit dela Tatăl Său făgăduinţa Duhului Sfânt,
Şi a turnat ce vedeţi şi auziţi, căci David nu s-a suit
În ceruri, ci el singur zice, prin al proorociei cuvânt:

,,Domnul a zis Domnului Meu, şezi la dreapta Mea
Până voi pune pe vrăjmaşii Tăi, sub picioarele Tale!”
Să ştie bine dar toată casa lui Israel, că Dumnezeu,
A făcut Domn Hristos, pe Isus, după planurile Sale.

Voi L-aţi răstignit. Pocăiţi-vă! Acum fiecare din voi
Să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, Salvator,
Spre iertarea păcatelor voastre făcute din neştiinţă,
Apoi veţi primi darul Sfântului Duh, garant iertător.

Căci făgăduinţa aceasta, minunată, este pentru voi,
Pentru copiii voştri şi pentru cei ce-s departe acum,
Şi în oricât de mare numar îi va chema Dumnezeu,
Ca prin credinţă, ei să se întoarcă pe-al vieţii drum.

Flavius Laurian Duverna

Cuvântarea întâia a lui Petru

(Alegerea lui Matia)

(Cuprinde Fapte 1. 16-28.)

Fraţilor, trebuia să se împlinească… Scriptura,
Rostită de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura
Lui David, despre Iuda, ucenicul singur intrus,
Cel ce a fost călăuza celor ce au prins pe Isus!

El era din numărul nostru, şi era părtaş numit
Aceleiaşi slujbe. Dar omul acesta a dobândit,
Un ogor cu plata nelegiuirii, şi-a căzut pe loc,
Cu capul în jos, plesnind în două, prin mijloc.

I s-au vărsat măruntaiele pentru tot ce-a făcut;
Şi lucrul acesta, a ajuns aşa de foarte cunoscut,
De toţi locuitorii din Ierusalim, care l-au privit,
Încât ogorul acela, în limba lor, a fost denumit:

,, Acheldama”, ogorul sângelui Celui proscris;
Căci, în adevăr, în cartea Psalmilor, este scris:
Locuinţa lui, să rămână pustie, şi sub blestem,
Şi slujba lui să o ia altul! Trebuie, să decidem,

Ca din cei ce ne-a însoţit în toată vremea când,
A trăit Domnul Isus, şi-a fost cu noi, începând
Dela botezul lui Ioan, până când El S-a înălţat
Dela noi, să fie rânduit unul, apostol adevărat.

El să ne însoţească drept martor al învierii Lui.
( Ei au pus pe Iosif şi Matia înaintea Domnului )
Şi au făcut următoarea rugăciune:,,Doamne, Tu”,
Ce cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată acu’

Pe care din aceşti doi l-ai ales, ca el să ia slujba
Şi apostolia aceasta din care acum a căzut Iuda,
Ca să meargă la locul lui”. Apoi, au tras la sorţi,
Şi sorţul a căzut pe Matia, numărat, între ei toţi.

Flavius Laurian Duverna

Cuvântarea Apostolului Iacov

( La încheierea Adunării de la Ierusalim.)

Cuprinde Fapte 15, 13-21.

Fraţilor, ascultaţi-mă! Acum Simon a spus, cum mai întâi,
Dumnezeu Şi-a-ntors pivirile spre Neamurile fără căpătâi,
Să aleagă din mijlocul lor pentru ca să fie în veci mântuit
Un popor, care să-I poarte Numele, minunat şi preamărit.

Şi cu faptul acesta, se potriveşte întocmai după cum e zis
Prin cuvintele proorocilor, după cum de mult se află scris:
,,După aceeia, Mă voi întoarce, şi iaraşi din nou voi ridica
Cortul lui David din prăbuşirea lui,” un simbol, ce indica,

Către Neamuri! Iarăşi îi voi zidi dărâmăturile şi-l voi-nălţa
Pentru ca rămăşiţa de oameni, pe Domnul să-L poată afla,
Cum şi toate Neamurile, unde Numele Meu este implorat,
Zice Domnul, care face aceste lucruri demne de remarcat

Şi căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie, dar pare, noutăţi!
De aceea, eu sunt de părere acum, să nu se pună greutăţi
Acelora dintre Neamuri, ce se-ntorc, iată, la Dumrnezeu!
Ci să li se scrie doar să se ferească de lucrul cel mai greu:

De pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate
Şi de sânge. Căci din vechime Moise are în fiecare cetate
Oameni care-l propvăduiesc spunând despre el neîncetat,
Fiindcă este citit mereu în sinagogi, în fiecare zi de Sabat.

Flavius Laurian Duverna