Intercer – Poezii si editoriale

De ai veni…

De ai veni trudit, şi ai bătea
Ca să-Ţi deschid, Isus iubit,
Uşa atunci, Ţi-aş deschidea
Zicându-Ţi: – ,Bine-ai venit!’

Poftindu-Te la mine-n casă,
Vreau oaspete ales să-mi fii!
Ca amândoi, să fim la masă
În ceas,…de scumpe bucurii.

Cina-vom, în clipe de seară
Cu pâine ruptă-n rugăciune,
Amintindu-mi de-odinioară
Că savârşeai sfânta minune.

Astfel, Tu poţi face şi-acum
La sufletul care-Ţi urmează,
Fiind obosit de lungul drum
Al trudei, când se înserează.

Pe vremuri Te urma poporul
Ca să asculte-al Tău Cuvânt,
Dar astăzi, Tu eşti călătorul
Care aştepţi de trudă-nfrânt.

Ferice-acel care-Ţi deschide
Şi Te-ospătează din plăcere,
Şi inima-i, el nu şi-o-nchide
Când răbdător baţi în tăcere.

Flavius Laurian Duverna

Dăruire

Într-o frumoasă dimineaţă
Cu soare dulce, în răsărit,
O floare s-a ivit din ceaţă
Pe o creangă ce-a-nverzit.

Ascunsă-n mugur s-a trezit
După a ei lungă dormitare,
Şi-ncet şi lent, a-mbobocit
Sub razele, calde de soare.

Şi-a desfăcut corola dulce
Şi petalele albe-au chemat,
Toţi flutaraşii, să mănânce
Nectarul bun, ce-a adunat.

Astfel, a vrut să dăruiască
Al său meniu bun, delicios,
Şi mai departe să crească
Un fruct, aromat şi gustos.

Din nou cu drag să-l ofere
Şi pe acesta, spre hrănire,
Având în sine-o mângâiere
Că şi-a-mplinit a sa menire.

Astfel, aş vrea să fiu şi eu!
Ca floarea cea dăruitoare,
Asuns deplin în Dumnezeu
Prin fapte bune, jertfitoare.

Să-mpart nectarul adunat
Cu drag la toţi cei ce îl vor,
Să crească fructul aromat,
Spre hrana bună-a tuturor!

Să pot să-ajut prin voioşie
Pe cei flămânzi şi nevoiaşi,
Şi-n cea mai mare bucurie
La ce am, să-i fac părtaşi!

Să-nvăţ dela floarea curată
Ivită pe creanga cea verde,
Că dăruirea-mi, nici-odată
Prin împărţire nu se pierde.

Astfel, îndeplinind menirea
Prin creaţie ce-avem mereu,
Vom confirma că dăruirea,
E-un atribut din Dumnezeu!

Flavius Laurian Duverna

Darul lui Dumnezeu

Dând pe unicul Său Fiu
Dumnezeu ne-a dăruit,
Cerul într-un singur dar
Pentru că El ne-a iubit.

Zi de zi, prin al Său dar
Peste noi El îşi revarsă,
Râul sfânt cu apa vieţii
Ce nu are cale-ntoarsă.

Şi-orice floare colorată
Cu al ei parfum plăcut,
Care viaţa ne-o încântă
Intră în darul ce-a făcut.

Mândrul soare maiestos,
Luna cea strălucitoare,
El le-a aşezat pe ceruri
Prin puterea-I creatoare.

N-ar putea fi nici-o stea
Care-n noapte licăreşte,
Să nu fie-n grja-I sfântă
Cerul ce-l împodobeşte.

Şi pe întinsul firmament
Când contempli extaziat,
Gândul inimii-i şopteşte:
Din dragoste Le-a creat!

Nu poate fi nici-o sursă
Foamea zilei să-ntreţină,
Ce în plan n-a prevăzut
Viaţa s-o poată susţină.

Astfel, în plante-a sădit
Corpusculul viu al vieţii,
Care-a fost şi este încă
Dorul scump al tinereţii.

Prin regnul cel vegetal
Viaţa-şi are al ei traseu,
Întregind în lanţ voinţa
Scopului lui Dumnezeu.

Căci emblema lui Isus
Peste orice din natură,
Străluceşte în puterea
Darului, peste măsură.
Totul e-acum cu putinţă
Omului spre-a fi salvat,
Prin Darul Înţelepciunii
Cel ce-a fost crucificat.

Unic Fiu de Dumnezeu,
El a fost jertfit pe cruce
Ca astfel, răscumpărare,
Lumii viaţa de-a aduce.

Flavius Laurian Duverna

Darul Dragostei

Pentru cel mai mare dar,
Darul Dragostei sublime,
În drumul Său nu-i hotar,
C-ar ştirbi, a Lui mărime.

El este de-aşa grandoare!
Universul nu-L cuprinde,
Dar în jertfa-I salvatoare
Omenirea-ntreagă prinde.

Ca jarul de foc ce-arzând
Veşnic pe-acelaşi traseu,
A purces, nemurmurând
Din Veşnicul Dumnezeu.

S-a supus în blestemare
Pe cel mai crâncen altar,
În moartea îngrozitoare
Sus…pe muntele Calvar.

Şi-astfel, Şi-a desăvârşit
Planul sfânt din veşnicie,
Jertfa tainei ce-a-mplinit
Ca lumile, toate s-o ştie.

Şi la Ea să se gândească
Cât a fost de răbdătoare,
Şi tot nu o să sfârşească
Studiu-n vasta cercetare.

Flavius Laurian Duverna

Dacă vrei…

Dacă vrei vino la Domnul,
Vino azi cât mai e vreme!
Va veni şi-un timp în care
N-o avea, cin-să te cheme.

Azi când harul stăruieşte
Să te-ntorci prin pocăinţă,
Nu uita, căci timpul trece
Iar tu mergi spre nefiinţă!

Să nu uiţi că doar o viaţă
Are oricine,-i pe pământ,
Pentru care, te gândeşte,
Fie, lângă Domnul Sfânt!

El ne-a pus în faţă-o ţintă
S-ajungem desăvârşirea,
Şi-ascultând a Lui voinţă
Vom avea toţi mântuirea!

Şi-astfel când în veşnicie
Adunaţi vom fi împreună,
Cu iubire, toţi cânta-vom
Că trecut-am prin furtună!

Flavius Laurian Duverna

Cuvântarea şaptea a lui Pavel

(Inaintea Împăratului Agripa)

Motto: ,,Ai voie să te aperi!”
Agripa.

Cuprinde Fapte 26.1-29.

Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că mă apăr printr-un favor
Înaintea ta, pentru toate lucrurile, de care sunt învinuit de Iudei;
Căci tu cunoşti foarte bine, toate obiceiurile şi neînţelegerile lor.
De aceea, te rog să m-asculţi cu-ngăduinţă ce cred eu, cu temei.

Viaţa mea, din cele dintâi zile ale tinereţii mele, este cunoscută
De toţi Iudeii; pentru că mi-am petrecut-o în Ierusalim învăţând,
În mijlocul neamului meu. De vor să mărturisească, este ştiută!
Ei cunosc de la început, că am trăit ca un Fariseu, şi practicând…

Toate regulile, după cea mai îngustă partidă a religiunii noastre!
Şi acum, sunt dat în judecată, pentru nădejdea marei făgăduinţi,
Pe care a făcut-o Dumnezeu părinţilor noştri, în nopţile albastre…
Împlinire care o aşteaptă cele douăsprezece seminţii de Israeliţi…

Seminţii alese, care slujesc necurmat lui Dumnezeu zi şi noapte!
Pentru această nădejde, împărate, sunt pârât necontenit de Iudei.
Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu înviază morţii? Poate!
Şi eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri, ca şi ei…

Împotriva Numelui lui Isus din Nazaret. Am făcut din zel obştesc!
Şi am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi, fiind un aprig prigonitor,
Căci am primit puterea dela preoţii cei de seamă ca să-i urmăresc;
Şi când erau osândiţi la moarte, îmi dam şi eu votul împotriva lor.

I-am pedepsit adesea în toate sinagogile, şi îmi dam toată silinţa
Ca să-i fac să hulească, şi în pornirea mea nesăbuită, fără teamă,
Îi prigoneam până şi-n cetăţile străine, şi astfel, cu toată stăruinţa
M-am dus la Damasc, cu aprobare dela preoţii cei mai de seamă.

Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind în jurul meu,
Şi în jurul tovarăşilor mei, o lumină, care întrecea pe cele cereşti,
Mai tare ca a soarelui, iar noi am căzut toţi la pământ instantaneu,
Şi un glas blând îmi zicea: ,,Saule, Saule, pentruce Mă prigoneşti?’’

,,Îţi este greu ca să arunci înapoi cu piciorul în vârful unei ţepuşe!’’
Cine eşti, Doamne?’’am răspuns eu. Şi Domnul atunci, mi-a zis:
Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigoneşti, şi vrei ca să-L pui în cătuşe;
Căci M-am arătat ţie, ca să-Mi fii un slujitor şi un martor precis!

Atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, -prin vedenia cea minunată-
Cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea, făcându-le-n continuare;
Te-am ales din mijlocul norodului acestuia, cu inima lui încuiată,
Şi din mijlocul Neamurilor, la care te trimet cu vestea salvatoare.

Ca să le deschizi ochii să vadă, şi să vină dela întuneric la lumină
Şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu, să primească făgădiunţa;
Prin credinţa în Mine iertarea de păcate şi moştenirea cea deplină
Cu sfinţii;” de aceea, împărate Agripa nu mi-am tăgăduit credinţa!

N-am vrut să mă împotrivesc vedeniei, ci ca oricine care încearcă,
Am propovăduit mai întâi celor din Damasc şi apoi şi-n Ierusalim,
Şi prin toată Iudeea şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se-ntoarcă
La Dumnezeu şi să facă fapte vrednice potrivit Cuvântului sublim.

Iată de ce au pus Iudeii mâna pe mine, şi au dorit să mă omoare!
Dar mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas încă în viaţă,
Până în ziua aceasta; şi am mărturisit înaintea tuturor cu ardoare,
Şi celor mici şi celor mari, despre minunea, ce am avut-o în faţă…

Fără să mă depărtez cu nimic de la ce au spus proorocii şi Moise,
La ce avea sa se întâmple, anume, că Isus trebuia să pătimească;
Şi după ce va fi cel dintâi din învierea morţilor, după cele scrise,
Va vesti lumina norodului şi Neamurilor ca ele să se mântuiască!

Pe când vorbea astfel, ca să se apere, Festus, i-a zis cu glas tare:
Pavele eşti nebun! Învăţătura cea multă te face să dai în nebunie!
Nu sunt nebun, prea alesule Festus, i-a răspuns Pavel cu-nfocare,
Dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite, cu mărinimie.

Împăratul ştie aceste lucruri, şi de aceea vorbesc cu îndrăzneală
Căci sunt bine încredinţat, că din ele, nu-i este nimic necunoscut,
Şi ştie totul! Crezi tu în prooroci, împărate Agripa?… Fără sfială?…
Ştiu că crezi! Şi Agripa a vorbit lui Pavel, ca şi când l-ar fi durut:

,,Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin! Altă dată!’’
,,Fie curând, fie târziu, a răspuns Pavel, ,,să dea bunul Dumnezeu,
Nu numai tu, ci toţi aceia care mă ascultă astăzi, cu inimă curată,
Să fiţi cum sunt şi eu afară de lanţurile acestea ce-mi atârnă greu!”

Flavius Laurian Duverna

Cuvântarea şasea a lui Pavel

(Înaintea Dregătorului Felix)

Cuprinde Fapte 24. 1-23.

După cinci zile, a venit marele preot Anania cu ai săi, slujitorii,
Şi cu un vorbitor numit Tertul, şi au adus înaintea dregătorului
Plângeri împotriva lui Pavel, fiind chemat să-şi audă acuzatorii.
Şi Tertul, a început să-l învinuiască astfel, în folosul poporului:

,, Prea alesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm, de o pace mare!
Neamul acesta a căpătat multe-nbunătăţiri prin ale tale-ngrijiri,
Acest lucru-l declarăm cu toată mulţumirea-n orice-mprejurare
În toată vremea şi-n tot locul prin ale tale bunevoinţi şi-mpliniri.

Dar ca să nu te ţin prea mult, te rog ca s-asculţi în bunătatea ta,
Câteva cuvinte: Noi am găsit pe omul acesta care este o ciumă,
Care pune la cale răzvrătiri printre toţi Iudeii prin activitatea sa
Pe tot pământul, şi zice că noi ca popor nu mai suntem o turmă.

Noi toţi, azi îl cosiderăm ca o ciumă, şi acesta e chiar exemplul,
Pentru ceeace face. El este şi mai marele partidei Nazarinenilor!
Vorbeşte împotriva Legii, şi a cercat să spurce chiar şi Templul
Băgând în el pe unii dintre tovarăşii săi din mijlocul Neamurilor.

Noi am pus mâna pe el, ca să-l şi judecăm, după Legea noastră,
Dar a venit căpitanul Lisias, şi l-a smuls dintre noi cu silă mare,
Şi a poruncit pârâşilor lui, ca să vină înaintea ta şi să-l pârască;
Dacă-l vei cerceta, vei afla de cele care-l pârâm noi în acuzare!”

Iudeii s-au unit în învinuirea aceasta zicând că aşa stau lucrurile
Şi că în tote cele spuse de Tertul, nu este nimic tăinuit şi ascuns.
După toate cele ascultate, Pavel dorea să îndepărteze învinuirile
Şi după ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, el a răspuns:

,, Fiindcă ştiu că de mai mulţi ani eşti judecătorul acestui neam
Voi răspunde cu încredere, pentru apărarea mea, fiind ascultat;
Nu sunt mai mult de douăsprezece zile, de când mă întorceam-
(Te poţi încredinţa de acest lucru, şi vei vedea că este adevărat)

În Iudeea, şi m-am suit la Ierusalim ca să mă închin, nu cu fală!
Nu m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici prin cetate
Stând de vorbă cu cineva, s-au făcând în norod, vre-o răscoală,
Nu ar putea dovedi lucrurile, de care mă acuză, cu strâmbătate.

Îţi mărturisesc azi că slujesc Dumnezeului părinţilor mei ierahi
După Calea pe care o numesc partidă, ca nişte oameni deschişi;
Eu cred totul ce este scris în Lege şi-n Prooroci despre patriarhi
Şi am în Dumnezeu, o nădejde scumpă, pe care o au şi ei înşişi.

Că va fi învierea celor drepţi şi celor nedrepţi, la sfârşit de cale;
De aceea mă silesc să am totdeauna inima curată şi cuget curat,
În faţa lui Dumnezeu şi-n faţa oamenilor vestind cuvintele Sale
Prin Evanghelia veşnică, ce prin descoperire, mi s-a încredinţat.

După o lipsă de mai mulţi ani, am venitt să aduc unele milostenii
Neamului meu, şi să aduc darurile la Templu, pentru Dumnezeu,
Tocmai atunci nişte Iudei din Asia m-au găsit în ceas de vecernii,
În Templu; nici cu gloată, nici cu zarvă, împotriva neamului meu.

Ei înşişi ar trebui să se înfăţişeze aici, unde vor ca să fiu judecat,
Înaintea ta, şi să mă pârască, dacă au ceva drept împotriva mea,
Şi să spună aceştia singuri de ce nelegiuire m-au găsit ei vinovat
Când am stat înaintea Soborului ca să-mi susţin atunci apărarea?

Afară numai de momentul care, atunci, în mijlocul lor am strigat:
Pentru-nvierea morţilor sunt dat în judecată azi-naintea voastră!”
Felix, care ştia destul de bine despre ,Calea’ aceasta, i-a amânat
Zicând: ,, În faţa căpitanului Lisias, vom relua misiunea noastră.”

A poruncit sutaşului să păzească pe Pavel, băgându-l în temniţă,
Dar să-l lase puţin mai slobod, îngăduind, fără putinţă de tăgadă,
Şi să nu oprească pe nimeni ai lui, rudenii, nici fraţi de credinţă
Să-i slujească, sau să vină la el, în vizită, cei ce vor ca să-l vadă.

Flavius Laurian Duverna

Cuvântarea cincea a lui Pavel

(Înaintea Sinedriului, asistat de Lisias şi Festus)

Cuprinde Fapte 23.1-6; 25. 8,10-12.

Pavel, s-a uitat ţintă la Sobor, şi măsurându-şi bine cuvintele, a zis:
– ,,Fraţilor, în tot timpul, am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu,
Potrivit cu credinţa părinţilor noştri, şi niciodată eu nu m-am dezis
Până în ziua aceasta, prin toate necazurile, înaintea lui Dumnezeu!”

Atunci, marele preot Anania, le-a poruncit la cei ce stăteau lângă el
Să-l lovească peste gură; dar Pavel, plin de curaj, s-a apărat îndată,
Declarând: ,,Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Căci tu, de altfel,
Vrei să mă judeci după Lege, dar spui împotriva Legii, să mă bată!’’

Cei de lângă el au zis: ,,Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu!’’
Şi Pavel a răspuns: ,,N-am ştiut că este marele preot, căci este scris:
Pe mai marele poporului tău să nu-l grăieşti de rău; şi de aceea eu,
Îmi apar pricina învinuirii, şi cu tot respectul v-ascult, tot ce-aţi zis!’’

– ,,Fraţilor, eu sunt Fariseu, fiu de Fariseu! s-a adresat el Soborului:
Din prcina nădejdii în învierea morţilor, sunt eu azi dat în judecată,
N-am păcătuit cu nimic împotriva Legii, nici împotriva Templului,
Ca să fiu târât înantea marelui Preot, ca să-mi ascult sentinţa dată!’’

,,Nu sunt vinovat cu nimic, împotriva Legii, cum ei mă învinuiesc,
Nici împotriva Templului, nici chiar împotriva Cezarului, aşijderea,
Nu am făcut nimic vrednic de moarte împotriva Iudeilor ce-i iubesc.
Festus a zis: ,,Vrei să te sui la Ierusalim să fii judecat înaintea mea?’’

Pavel i-a zis: – ,,Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului,
Acolo trebuie să fiu judecat! Si după cum ştii şi tu însuţi foarte bine,
Pe Iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, luându-le dreptul cuvântului,
Şi dacă am făcut poate vreo nedreptate, s-au vreo nelegiuire în sine…

Vrednică de moarte, nu mă dau în lături dela moarte dacă-s vinovat;
Dar dacă nu e nimic adevărat în lucrurile ce mă pârăsc, să m-apuce,
Nimeni n-are dreptul să mă dea lor. Cer de Cezar, ca să fiu judecat!’’
Festus i-a zis: ,,De Cezar ai cerut să fii judecat, la Cezar te vei duce!’’

Flavius Laurian Duverna

Cuvântarea patra a lui Pavel

(La Ierusalim în Cetăţuie)

Cupride Fapte 22.1-21.

Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi acum cuvântul meu de apărare şi veţi înţelegea
Că eu sunt Iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am crescut în această cetate;
Şi-am învăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc mai cu deamăruntul Legea,
Şi am fost atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteţi şi voi în toate.

Am prigonit până la moarte acesta Cale. Am legat şi am pus în lanţuri grele,
Bărbaţi şi femei; Marele preot şi tot soborul, îmi sunt martori, că deplin uniţi,
Am luat chiar şi scrisori dela ei, către fraţii din Damasc, şi m-am dus cu ele
Să-i aduc legaţi la Ierusulim pe toţi cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi.

Când eram în călătorie, şi m-apropiam de Damasc, am văzut cum strălucea,
La amiază împrejurul meu, pe drum, o mare lumină din cer dela Dumnezeu;
Am căzut la pământ în faţa acestei viziuni, şi am auzit un glas care-mi zicea:
,,Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?’’ ,,Cine eşti Doamne?’’i-am raspuns eu.

Din mărirea Sa, El mi-a zis: ,,Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigoneşti!’’
Cei ce erau cu mine, au văzut lumina, şi mă auzeau vorbind stând pe brânci,
Dar n-au auzit glasul Celui ce-mi vorbea, de undeva, din slăvile Sale cereşti.
Apoi I-am zis:,,Ce să fac Doamne?’’,,Scoală-te!’’ a răspuns Domnul atunci,

,,Du-te în Damasc, şi acolo, ţi se va spune ce trebuie să faci!’’ Dup-o vreme,
Fiindcă nu puteam vedea nimic, din cauza luminii aceleia venită instantaneu,
Cei ce erau cu mine m-au luat de mână, şi am ajuns în Damasc cu probleme,
Şi a venit la mine un om, numit Anania, bărbat foarte temător de Dumnezeu,

După Lege; şi pe care toţi Iudeii care locuiesc în Damasc, îl vorbesc de bine
El mi-a zis: ,,Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea’’, pe temeiul Cuvântului!
Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea, şi m-am uitat la el prin suspine,
Şi el mi-a zis: ,,Dumnezeul părinţilor noştri, te-a ales, ca să cunoşti voia Lui.’’

,,Să vezi pe Cel Neprihănit şi să auzi cuvinte din gura Lui’’, şi să te întăreşti!
,,Căci vei fi martor al Său faţă de toţi oamenii, pânâ la marginile pământului,
,,Pentru toate lucrurile ce le-ai văzut şi auzit; acum scoăla-te! Ce zăboveşti?
,,Primeşte botezul, şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului!’’

Şi mi s-a întamplat, că după ce m-am întors la Ierusalim, în zilele de atuncea,
Pe când mă suiam la Templu, să cad într-o răpire sufletească, ce-mi aparţine;
Şi încă odată, mi s-a întărit chemarea, şi am văzut pe Domnul, care-mi zicea:
,,Grăbeşte-te să ieşi din Ierusalim, căci nu vor primi mărturia ta despre Mine!’’

– ,,Doamne, am zis: Ei ştiu că eu băgam în temniţă şi prin sinagogi îi băteam,
,,Pe cei ce credeau în Tine! Când curgea sângele lui Ştefan, şi înălţau flamuri,
,,Şi eu eram de faţă, şi îmi uneam încuviinţarea cu ei, şi hainele lor le păzeam.”
Şi atunci, El mi-a zis hotărât: ,, Du-te, căci te voi trimete departe la Neamuri!’’

Flavius Laurian Duverna

Cuvântarea treia lui Pavel

(La Milet, de rămas bun)

Cuprinde Fapte 20. 18-35.

Ştiţi cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din ziua cea dintâi
În care aici, pe pământul Asiei, am pus piciorul şi primul călcâi…
Am slujit Domnului cu toată smerenia, şi cu multe lacrimi şi dor
Prin mijlocul încercărilor pe care mi le ridicau uneltirile Iudeilor!

Ştiţi, că eu nu v-am ascuns nimic, din tot ce v-ar fi fost de folos
Şi nu m-am temut ca să vă vestesc, şi să vă învăţ despre Hristos,
Înaintea norodului şi prin case, şi să spun şi Iudeilor şi Grecilor,
Pocăinţa faţă de Dumnezeu, şi credinţa în Hristos ca Mântuitor!

Şi acum, iată că împins de duhul din mine, mă duc la Ierusalim
Fără ca să ştiu, ce mi se va întâmpla acolo, în Templul sublim;
Numai Duhul Sfânt, mă avertizează mereu, din cetate în cetate
Că m-aştepta lanţuri şi necazuri, dar sunt pregătit pentru toate!

Acum, eu nu ţin neapărat la viaţa mea, ca şi când aş urma firea,
Dar vreau numai să-mi sfârşesc de bună voie calea prin slujirea
Pe care am primit-o în dar, dela Domnul Isus, Mântuitorul meu,
Să vă vestesc în orice timp, Evanghelia harului, lui Dumnezeu!

Şi acum, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi, care mereu
M-aţi văzut umblând şi propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu,
Deaceea vă mărturisesc astăzi, că sunt curat de sângele tuturor,
Căci nu m-am ferit să vă vestesc planul lui Dumnezeu, salvator.

Luaţi seama dar la voi înşivă, şi toată turma, peste care v-a pus
Duhul Sfânt episcopi să păstoriţi Biserica Domnului nostru Isus,
Pe care a câştigat-o cu Însuş sângele Său, în acceptarea umilirii,
Când pe curucea Golgotei, ca un miel tăcând, S-a supus jertfirii!

Ştiu că după plecarea mea, se vor vârâ între voi lupii cei rapitori
Care nu vor cruţa deloc turma, şi care vor zice că sunt învăţatori;
Şi că se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vă vor învăţa
Lucruri stricăcioase, pentru a conrupe pe ucenici, spre a-i înhăţa!

De aceea vegheaţi, şi aduceţi-vă aminte că în cei trei ani de zile
Ziua şi noaptea, nu am încetat să vă sfătuiesc, cu lacrimi pe file.
Iată-acum fraţilor, eu vă-ncredintez în mâna Bunului Dumnezeu,
Şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte mereu…

Şi care vă poate da moştenirea, împreună cu acei ce sunt sfinţiţi…
Nu am râvnit nici la argintul, nici la aurul, celor ce sunt mântuiţi!
Nici la hainele cuiva! Deşi am avut trebuinţă, chiar de toate cele,
Voi ştiţi, că mâinile acestea, au lucrat pentru toate nvoiele mele!

În toate privinţele, eu v-am dat o pildă, ca să puteţi fi neprihăniţi
Şi v-am arătat, căci lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei lipsiţi.
Să vă aduceţi mereu aminte, de cuvintele Domnului Isus, cereşti,
Ce Însuşi, El le-a zis: ,, Este mai ferice să dai, decât să primeşti!”

Flavius Laurian Duverna