Suntem oameni. Totuși ne este atât de greu să ne răspundem la întrebarea: “Ce este omul?”. Această greutate este determinată și de faptul că ea poate fi o întrebare a întrebărilor…

1.  Cum se privește omul în suferință?
     Iov 13,25
OMUL DESPRE SINE
a) Pentru filozofi
   “În tinerețe: un semn de întrebare pentru viitor, la maturitate: o paranteză a trecutului, la bătrânețe: un semn de exclamație cu privire la trecut.” (M. G. SAPHIR)

2.  Cum acceptă omul starea sa efemeră?
     Ps. 102,11
   “… adormiți (oamenii) plini de imaginile edenului pierdut, cerșetori orbi pe pragul unui palat sublim a cărui poartă e închisă.” (L. BLOY)

3.  Comparându-se cu divinitatea, care este părerea omului despre sine?
    Ps. 90,3-6
   “… vis al unei umbre și umbra unui vis” (M. EMINESCU)
a) Pentru arheologie: o fosilă;
b) Pentru medicină: un caz clinic;
c) Pentru justiție: un număr de dosar.
   Această clasificare pare mai degrabă să complice lucrurile și să dea dreptate unui gânditor (Boroja Y. Nessi) care spunea: “L-am despicat pe om într-o mulțime de minciuni și adevăruri din care nu mai știm cum să-l înjghebăm la loc”.

4.  În ciuda aspectelor pline de slăbiciune ale omului, care este originea sa?
   Geneza 1,27
   Cert este că în formularea unui răspuns despre om, putem avea diferite puncte de plecare. De exemplu, pentru Platon punctul de plecare este spiritul universal, ideea absolută. De aceea ideea de ființă umană este reală, în timp ce ființa umană nu este decât o reflectare a acestei idei. Pentru creștin însă, punctul de plecare este Dumnezeu. “La început Dumnezeu…” (Geneza 1,1). Pentru că Dumnezeu este, eu exist.
OMUL PENTRU DUMNEZEU – COROANA CREAŢIEI
   Nici un sistem de gândire nu poate rezolva întrebările esențiale umane fără să-l recunoască pe Dumnezeu în caracter. Atunci când El se descoperă oamenilor ca o persoană creatoare înțelegem totodată faptul că El se face cunoscut prin relație cu ființele create. (Geneza 12,7; 17,1; 18,1; 26,24; 35,1; Exodul 3,1-2.6; 1Samuel 3,21; 1Împărați 3,5; 9,2; Ieremia 31,3; Fapte 23,11; 1Ioan 2,28). Crearea omului este miracolul uimitor al lucrării lui Dumnezeu. Structura și funcția oricărui sistem al corpului uman este o minune a înțelepciunii și puterii sale. Omul ca o coroană a creației este:

5.  Cum îl vede Dumnezeu pe om?
    Geneza 1,26-27
   Omul nu este nici un accident cosmic, nici produs al evoluției, ci rezultatul direct al voinței lui Dumnezeu. Noțiunile chip și asemănare acordă omului demnitate și specificitate, o valoare unică. Deși omul este materie (Geneza 2,7) el este deasupra materiei, (Geneza 1,28). Și cu toate că este după chipul lui Dumnezeu, el nu este Dumnezeu. De aceea, când cineva dorește să fie ceea ce el nu poate fi, intră deja în domeniul răului.
   Hotărârea lui Dumnezeu de a-l crea pe om după propriul Său chip dovedește că natura Sa este lipsită de egoism și în același timp descoperă generozitatea dorinței sale de a da viață unor ființe care pot fi părtașe la “puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda” Lui (Apocalipsa 5,12).

6.  Cum este omul în legătură strânsă cu Dumnezeu?
    Psalmistul David vorbește despre conceperea sa în pântecele mamei sale. Acesta este un miracol al lui Dumnezeu ce se repetă la nașterea fiecărui copil. Gîndiți-vă la corpul uman alcătuit din 1000 de miliarde de celule. Ascultați-vă inima, această “pompă” care face să circule sângele de 600 de ori pe zi în tot trupul; în 50 de ani această circulație are loc de 10.950.000 de ori! În medie pompează de 100.000 de ori pe zi, cam 8 tone de sânge, prin cei 100.000 de km de artere, vene și capilare.
   Cercetați-vă ureche în care 24.000 de capete de nervi se unesc și se îmbină laolaltă spre a conduce știrile la creier. Sau priviți-vă ochii: uitați-vă în oglindă și observați banala clipire. S-a determinat că zilnic clipim de 15.000 de ori. Frecvența clipirii este în funcție de sarcinile pe care le rezolvă omul. Astfel, cei angajați în activități exclusiv vizuale, ca de exemplu găsirea ieșirii dintr-un labirint, trasarea unei linii printre alte două linii paralele, clipesc mai rar. O persoană care citește o carte clipește de cinci ori pe minut; dacă întreține o conversație clipește de două ori mai repede. Când se răspunde la întrebări puse de o altă persoană, frecvența clipirilor crește. S-a dovedit că fiecare clipire are loc în momentul crucial în care încetăm să privim și începem să gândim.
   De aceea, analizând miracolul fiziologiei umane nu putem să nu spunem: “Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!” (Numeri 23,23).

7.  Cum este omul în comparație cu alte ființe create de Dumnezeu?
    Ps. 8,5
   Îngerii sunt ființe superioare omului. Chiar dacă nu apar în raportul creațiunii ei sunt ființe create (Psalmii 148,2-5; Coloseni 1,16); au o putere de distrugere fantastică (2Regi 19,35), slujesc (Matei 4,11; Evrei 1,14) și se închină Creatorului lor (Evrei 1,16; Isaia 6,1-4).

8.  Care este privilegiul oamenilor?
    Ps. 100,2; Ps. 45,11; 1Cronici 29,11
   Deși omul a fost făcut “cu puțin mai pe jos decât îngerii” totuși este și privilegiul nostru, al oamenilor să slujim (Apocalipsa 22,3) și să ne închinăm Celui ce este “mai presus” de noi (Apocalipsa 14,7).

9.  Ce a oferit Dumnezeu omului la creațiune?
    Ps. 8,2
   În plus, ca oameni “mai pe jos decât îngerii” am fost “încununați cu slavă și cinste”. Cuvântul ebraic “cabod” (slavă) se traduce prin “a fi plin”. Oamenii din vechime care călătoreau mult se întorceau adesea (acasă) plini de daruri (Geneza 13,2; 24,10.53; 31,1). Aceste daruri sugerau slava unui om: împodobirea, onoarea, strălucirea, aprobarea, lauda. Slava lui Solomon consta în parte din aurul, hainele, caii și carele sale. Dar la ele se adaugă și înțelepciunea (Matei 6,28-29; Eclesiastul 2,4-9; 2Cronici 9,1-9). În ce constă slava omului astăzi?
   “Prin încercări și necazuri, slava lui Dumnezeu se descoperă în cei aleși ai Săi” (Cugetări de pe muntele fericirilor, pag. 31). Alături de slava Sa (caracterul), Dumnezeu a pus și cinstea. Ea implică onestitate, loialitate. În Psalmul 2,12 expresia “dați cinste Fiului” a fost tradusă de K.J.V. cu “sărutați pe Fiu”. În trecut sărutul între împărat și supușii săi însemna loialitatea vasalului către stăpânul său. Astăzi cinstirea capătă valențe cosmice (2Regi 19,18; Apocalipsa 14,7; Romani 1,18-21). Nu poți cinsti pe stăpân dacă nu-i ești loial (Luca 22,47-48).
   În mod similar Dumnezeu i-a dat omului cinste în sensul că i-a dat stăpânire (Geneza 1,26.28). Coroana de slavă și cinste este un simbol al poziției regești a omului. Ea arată autoritatea de a guverna, de a conduce. La modul ideal așa cum Dumnezeu conduce și stăpânește, tot așa și omul are stăpânirea planetei Pământ. Adam nu era decât un vicerege al Creatorului… Adam trebuia să domnească în calitate de supus al lui Hristos… (Hristos Lumina Lumii, pag. 117).

10. Deși prin păcat, omul a pierdut multe din calitățile sale, care este unul din scopurile jertfei lui Isus?
    Prin păcat cununa de slavă (caracterul) și stăpânirea ne-a fost răpită. Dar dorința Fiului este “să ducă pe mulți fii la slavă” (Evrei 2,10). Când va veni “în slava Sa” (Matei 25,31) vom “căpăta cununa care nu se poate veșteji, a slavei” (1Petru 5,4).
   Atunci, filozofia divină, “mai înțeleaptă decât … filozofia… după datina oamenilor…” (1Corinteni 1,25; Coloseni 2,8) ne va trezi în fața Edenului recâștigat și ne va transforma din “cerșetori orbi” la o “poartă închisă” în moștenitori sprinteni ce intră în Eden pe poarta “Frumoasă” (Fapte 3,1-10 – Replică la cugetarea lui Leon Bloy, prozator francez).
   Atunci, pentru arheologia Domnului Hristos vom fi fosile… vii, scoase prin jertfa Sa “din groapa pieirii, din fundul mocirlei” (Psalmii 40,2) prin “săpăturile” din palmele Sale! (Isaia 49,16).
   Atunci, pentru medicina Marelui Medic omul nu va mai reprezenta un caz clinic ci un pacient “pe deplin sănătos” (Fapte 4,10). Principalele probleme rezolvate de Marele Medic în Spitalul său de Urgență (Biserica Sa) vor fi următoarele secții:

• Obstetrică – nou născuți – nașterea din nou (1Petru 1,23);
  
• Cardiologie – transplant de inimă (Ezechiel 11,19);
  
• Oftamologie – orbirea (Apocalipsa 3,18);
  
• Dermatologie – Lepra (Leviticul 13,13; Leviticul 14; Matei 10,8; 1Ioan 1,9);
  
• Neuropsihiatria – Mânia, posomorârea feței, cerbicia (Efeseni 2,3; Romani 12,2; Fapte 7,51; Tit 3,5; Fapte 6,15).