Trei tineri fuseseră luați prizonieră de un monarh oriental. Duși la școala de la palat, ei erau pregătiți pentru serviciul împăratului. Când au fost confruntați cu practici păgânești, care erau o violare a principiilor lor religioase, ei s-au rugat ca Dumnezeu să le păzească sufletul de rău. Neținând cont de posibilitatea unei pedepse severe, ei au stat de partea dreptății și Dumnezeu a fost cu ei. Daniel și cei trei tineri prieteni ai lui n-au vrut să-și polueze mintea și trupul cu mâncările și băuturile dăunătoare de la curtea Babilonului (Daniel 1).

Mai târziu, când ei au refuzat să îngenunche în fața chipului de aur al împăratului, cei trei tovarăși ai lui Daniel au fost arestați și interogați. Ei nu au ezitat să spună împăratului lor că ei nu puteau, nici ca să-și salveze viața, să calce o lege dată de Dumnezeul universului. Dumnezeu a onorat pe acești trei oameni. Când conducătorul mânios a dat ordin ca ei să fie aruncați într-un furnal încins, Dumnezeu le-a păstrat viața. “Unul care semăna cu un fiu al omului” a mers cu ei prin foc (Daniel 3).

Dacă noi ne consacrăm astăzi lui Isus, El va merge alături de noi chiar și în fața morții. Creștinul adevărat nu-și va permite să umble în căile păcătoase ale lumii, pentru că el umblă pe urmele lui Isus.

“Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus” 1Ioan 2:6.


1. CREȘTINII SUNT OAMENI DEOSEBIŢI

Creștinii sunt membri ai familiei universale a lui Dumnezeu. Ei au măsuri și obiceiuri diferite de acelea ale lumii. Isus S-a rugat pentru urmașii Lui:

“Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. Sfințește-i prin adevărul Tău. Cuvântul Tău este adevărul” Ioan 17:15,17.

Creștinii sunt în lume, dar ei nu trebuie să lase niciodată lumea să pătrundă în ei. Cum putem să trăim în lume, dar să nu lăsăm lumea să trăiască în noi?

Creștinii sunt niște oameni deosebiți, pentru că Isus este deosebit, iar El locuiește în ei prin Duhul Lui cel Sfânt.

“Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului… În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești, umblă după lucrurile firii pământești; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului” Romani 8:1,5.

Călăuzit de Duhul Sfânt, creștinul este mort față de păcatele care l-au ținut prizonier mai înainte. Printr-o renaștere spirituală, el are o nouă fire și o viață complet înoită. Acum Hristos trăiește în ei (Galateni 2:20).

Creștinii sunt deosebiți fiindcă ei aparțin de familia regală a lui Dumnezeu.

“Voi însă SUNTEŢI O SEMINŢIE ALEASĂ‚, o preoție împărătească, un neam sfânt, UN POPOR pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată” 1Petru 2:9.

Traducerea King James precizează: “UN POPOR DEOSEBIT”. Cei care au fost răscumpărați, ca să fie ai Lui, nu-și mai aparțin lor înșile.

“CĂ‚CI AŢI FOST CUMPĂ‚RAŢI CU UN PREŢ. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale Lui” 1Corinteni 6:20.

Ca oameni răscumpărați prin sângele lui Isus, noi “proslăvim pe Dumnezeu” în toate lucrurile. Fiindcă Îl iubim, este bucuria noastră să trăim pentru El și să facem numai acele lucruri care vor proslăvi numele Lui.


2. CAMUFLAJUL LUI SATAN

Trupele în junglă își înșeală adversarul prin camuflaj. Satan este un maestru în arta camuflajului. El face păcatul să pară atrăgător, deoarece atunci când oamenii văd păcatul așa cum este el în realitate, ei sunt cuprinși de frică și fug de el.

Dacă l-am vedea pe Satan cum plănuiește distrugerea noastră, am mai ceda noi la ispitele lui? Chiar dacă nu-l vedem pe ispititor, el este de față. Sugestiile pot părea nevinovate și nevătămătoare, dar ispita conduce la păcat și păcatul duce la moarte.

“Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte” Proverbe 16:25.

Reclamele băuturilor alcoolice și ale țigărilor totdeauna par să arate un tânăr viguros sau o femeie fermecătoare. Credeți că aceste reclame ar prezenta pe un om așa cum ar arăta dacă el continuă să bea? Credeți că ar prezenta ele pielea zbârcită și privirea rătăcită a unei femei care moare de cancer la plămâni? Dacă faptele ar fi prezentate atât de dramatic, cine ar mai bea sau ar mai fuma?

Dar ispitele lui Satan sunt totdeauna camuflate ca să prindă în capcană suflete nevinovate. Vicleniile lui sunt modelate ca să inducă în eroare și să miște simțurile omenești.


3. TREI FORME ALE ISPITEI

Eva a mâncat din fructul oprit pentru că avea gust bun, era frumos la înfățișare și părea să facă să-i crească înțelepciunea (Geneza 3:1-6). Era o experiență nouă pentru Eva. Femeia a fost ispitită pe cele trei căi pe care păcatul își trimite apelurile sale atrăgătoare: POFTA ÎN MÂNCARE SAU BĂ‚UTURĂ‚, DRAGOSTEA DE LUME ȘI MÂNDRIA.

După ce a fost “uns cu Duhul Sfânt”, Isus a fost întâmpinat de aceleași trei forme ale ispitei: apetitul, dragostea de lume și mândria. Isus însă a văzut clar unde ducea fiecare dintre ele și nu s-a supus ispitelor.

“Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care ÎN TOATE LUCRURILE A FOST ISPITIT CA ȘI NOI, DAR FĂ‚RĂ‚ PĂ‚CAT” Evrei 4:15.

Toate ispitele noastre pot fi încadrate în una dintre aceste trei categorii. Lecția “Sănătatea și fericirea mea” discută ispitele apetitului și calea prin care vrăjmașul distruge corpurile noastre prin obiceiuri rele în mâncare și băutură. În lecția de față vom examina ispitele mândriei și iubirii de lume.


4. ISPITA MÂNDRIEI

Lucifer, îngerul conducător din cer, a căzut în păcat prin mândrie și a devenit Satan.

“Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseții tale, ți-ai stricat înțelepciunea cu strălucirea ta” Ezechiel 28:17.

Este vreo mirare că Dumnezeu pune mândria la locul întâi pe lista păcatelor pe care le urăște cel mai mult?

“Șase lucruri urăște Domnul și chiar șapte îi sunt urâte: OCHII TRUFAȘI…” Proverbe 6:16,17.

“MÂNDRIA merge înaintea pieirii și trufia merge înaintea căderii” Proverbe 16:18.

Pierduți în păcatele lor, condamnați la moarte veșnică, de ce ar fi oamenii păcătoși, atât bărbați, cât și femei, plini de mândrie? Ce este curios cu păcatul, este că el duce la mândrie chiar când cineva n-are niciun motiv să fie mândru. Oamenii pot fi mândri de inteligența lor, de îndemânarea lor, de personalitatea lor, sau de înfățișarea lor. Uneori ei sunt mândri de posesiunile lor. Toate insă au venit de la Dumnezeu.

Mândria care a fost numită “cel mai lipsit de speranță, cel mai incurabil” dintre toate păcatele, “nu este de la Tatăl” (1Ioan 2:16), ci este copilul păcatului. Cât de contrar spiritului măreț al celui mândru este duhul umilit al modestului Isus.

“SĂ‚ AVEŢI ÎN VOI GÂNDUL ACESTA CARE ERA ȘI ÎN HRISTOS ISUS: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte și încă moarte de cruce” Filipeni 2:5-8.

În cartea lui Cele șapte păcate mortale, Billy Graham face o analiză clasică a mândriei. “Mândria este… condiția mentală și morală care precede aproape toate celelalte păcate… Mândria ia forme diferite, dar toate emană din inima omenească îngâmfată. Unii sunt mândri de înfățișarea lor, alții de rasa lor, alții de profesia lor, alții în viața lor socială. Cu alte cuvinte, mândria poate fi spirituală, intelectuală, materială, sau socială” Pag. 15,16.

Despre mândria spirituală, Dr. Graham spune:

“Sunt unii care cred că au un monopol asupra Evangheliei. Ei sunt înșelați, scrupuloși, mândri și fariseici. Alții se fălesc în îndreptățirea lor de sine și cred că ei sunt mai buni ca alți oameni. Ei nu fac aceasta, nu fac cealaltă. Ei păzesc litera legii, dar au uitat de mult spiritul ei. Aceștia sunt vinovați de mândrie spirituală. Mai sunt și alții care se cred curați și cred pe alții mânjiți. Aceștia au uitat că nu există o biserică pură în toate…”

“Altă formă de mândrie este mândria intelectuală… Acest fel de mândrie se manifestă prin aroganță față de cel neînvățat, de cel neștiutor și de cel apăsat. Aceștia uită că în mare măsură, cunoștința la care ajungem, este rezultatul muncii altora…”

“În cazul mândriei materiale, eul s-a întronat în locul lui Dumnezeu. Lucruri secundare sunt ridicate la un loc de primă importanță și viața este dezechilibrată. Individul se concentrează mai curând asupra a ce are, decât asupra a ce este el în ochii lui Dumnezeu. Sufletul începe să se ofilească…”

“Apoi mai este mândria socială. Aceasta se manifestă în aroganță de clasă, socială sau de castă. Un om de stat a spus cândva că atomul cel mic ne-a făcut pe toți de aceeași mărime. Dumnezeu nu face deosebirea între oameni pe care o fac oamenii între ei” Pag. 17-21.

Să luăm un exemplu practic de felul în care mândria se prinde de un creștin. Să luăm de pildă creștinul și îmbrăcămintea lui. Trăind cum a trăit Isus, creștinul va fi modest chiar și în felul în care se îmbracă, evitând modelele extreme și împodobirea exagerată. În timp ce păcătoșii se umflă de mândrie, Dumnezeu cercetează inimile ca să găsească umilință.

“PODOABA VOASTRĂ‚ să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur, sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie OMUL ASCUNS AL INIMII în curăția nepieritoare a unui DUH BLÂND ȘI LINIȘTIT care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu” 1Petru 3:3,4.

“Vreau de asemenea ca femeile să se roage ÎMBRĂ‚CATE ÎN CHIP CUVIINCIOS, cu rușine și sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase” 1Timotei 2:9,10.

Reformațiunea din Boemia a fost grăbită de mărturia tăcută a doi tineri pictori, care și-au pus șevaletele lor în piața orașului. Cu pensula pe pânză, ei au ilustrat contrastul dintre umilul Isus, îmbrăcat simplu și desfășurarea pompoasă de purpură și aur pe oamenii bisericii din zilele acelea.

Creștinătatea veritabilă a fost totdeauna marcată de simplitate în îmbrăcăminte și în podoabe. Creștinii apostolici au dat de-o parte bijuteriile și ornamentele când au început să urmeze pe Isus.

Frumusețea adevărată se află în simplitate, curățenie și ordine. Bunul gust și modestia sunt marca îmrăcăminții creștinului. El nu va deveni un spectacol îmbrăcându-se ca un fanatic, nici adoptând extremele modei.

“MODERAŢIA voastră să fie cunoscută de toți oamenii” Filipeni 4:5 (King James).

Creștinii sunt oameni deosebiți; este privilegiul lor să arate lumii caracterul lui Isus. Copiii lui Dumnezeu vor fi admirați nu pentru podoabele lor de afară, ci pentru frumusețea caracterelor lor care îndreaptă pe oameni spre blândul și umilul Isus.

“Ferice de cei BLÂNZI, căci ei vor moșteni pământul” Matei 5:5.

Pavel ne sfătuiește să dăm la o parte orice piedică în calea dezvoltării umilinței creștine.

“SĂ‚ DĂ‚M LA O PARTE ORICE PIEDICĂ‚ și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. SĂ‚ NE UITĂ‚M ŢINTĂ‚ la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică LA ISUS” Evrei 12:1,2.

Vrei să lași pe Isus să completeze lucrarea harului pe care a început-o în tine?


5. DRAGOSTEA DE LUME

Istoricul Edward Gibbon povestește că atunci când Galerius a jefuit tabăra perșilor, un soldat care prăda a pus mâna pe un sac de piele strălucitor, umplut cu perle. Soldatul a păstrat cu grijă sacul, dar a aruncat pietrele prețioase.

Bărbați și femei care aruncă viața veșnică pentru plăcerile unei lumi nelegiuite sunt încă și mai neînțelepți decât acel simplu soldat roman. Oameni fără minte apucă sacul de piele și dau la o parte mântuirea sufletelor lor. De aceea suntem avertizați:

“NU IUBIŢI LUMEA, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el” 1Ioan 2:15.

Creștinul aparține lui Hristos și se pregătește pentru cer. El iubește cerul, nu lumea.

“Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni” Matei 6:24.

Satana a poleit sclipitor ispitele lui care atrag spre lume. Marfa lui este făcută să arate valoroasă și de dorit. Dar ea este ieftină; nebuniile fără valoare ale distracțiilor pe care le oferă diavolul sunt destinate să ducă la distrugerea veșnică.

Unii zic că viața de creștin este o serie de “Să nu”. Ei sunt înșelați de amăgirile vrăjmașului. VIAŢA DE CREȘTIN ESTE O VIAŢĂ‚ FERICITĂ‚ DE ACŢIUNI POZITIVE. Ce trebuie să facă un creștin? Să facem o listă:

GÂNDIREA ÎNDREPTATĂ‚ SPRE CER

Dă afară gândurile rele, umplând mintea cu altele bune.

“Încolo frații mei, TOT CE ESTE ADEVĂ‚RAT, tot ce este VREDNIC DE CINSTE, tot ce este DREPT, tot ce este CURAT, tot ce este VREDNIC DE IUBIT, tot ce este VREDNIC DE PRIMIT, orice FAPTĂ‚ BUNĂ‚ și orice LAUDĂ‚, aceea SĂ‚ VĂ‚ ÎNSUFLEŢEASCĂ‚” Filipeni 4:8.

Să învățăm să gândim gândurile lui Dumnezeu, învățând de la El.

“Fiindcă ce gândește un om în inima lui, aceea și este el” Proverbe 23:7 (King James).

ASOCIEREA CU CEI BUNI

“Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?” 2Corinteni 6:14.

Copilul lui Dumnezeu va căuta să se asocieze și să se împrietenească cu aceia care au același interes ca și al lui – viața veșnică împreună cu Isus. Noi nu trebuie să ne facem părtași la păcatele altora (1Timotei 5:22).

“Prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu” Iacov 4:4.

PRIVIND SPRE CE ESTE FRUMOS

“Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei” Psalm 101:3.

Cum poate un creștin care “privește spre Isus” să îngăduie ochilor lui să privească la scene care târăsc în noroi principiile viețuirii curate?

Dacă suntem creștini, vom privi la ce este frumos și curat, ca să ne clădim caractere pentru veșnicie. Privind noi suntem schimbați. Să avem grijă să alegem acele lucruri care ne vor face demni să trăim într-o lume curată și sfântă pentru veșnicie.

FERICIREA…

Unii caută fericirea o viață întreagă, dar n-o găsesc. Știți de ce? Fiindcă fericirea adevărată și durabilă se găsește numai când este dată. Când aducem o bucurie în viața altora, adevărata fericire umple inimile noastre.

Experiența ne arată că multe dintre distracțiile moderne nu aduc fericire durabilă. Râsul tare nu este dovada unei inimi fericite. Un râs poate să trădeze o minte superficială sau să ascundă o inimă zdrobită. Plăcerea care nu țâșnește dintr-o inimă umplută cu dragostea lui Dumnezeu nu aduce pace.

O fetiță care făcea bășici de săpun se uita cum plutesc acestea prin aer.

Cineva i-a zis: “Domnișoara Janet, îți dau cinci cenți pentru o bășică”.

“O clipă să-ți prind una”, sună răspunsul prompt, în timp ce copilul se întindea să prindă una din bășici. Dar când a deschis mâna, nu era nimic în ea. Așa sunt și plăcerile goale ale lumii.

Viața este o treabă serioasă. Este de mirare cât de mulți oameni vânează bășicile distracțiilor de o clipă, presupunând că în felul acesta vor găsi mulțumirea. Ei întind mâna, numai ca să-și descopere după aceea atât mâinile, cât și inimile goale.

“MODA lumii acesteia trece…” 1Corinteni 7:31 (King James).

“Dar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri și caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea” 1Timotei 6:11.

Viața adevăratului creștin ar trebui să fie dominată de întrebarea cercetătoare: “Ce ar fi făcut Isus?” Când suntem invitați să ne angajăm în activități lumești trebuie să ne întrebăm dacă Isus ar fi de acord cu noi. Dacă avem vreo îndoială, – NU!

Creștinul are mai multe motive care-l fac fericit decât oricine altcineva.

Fericirea curge în viața unui adevărat creștin. El nu caută fericirea: fericirea vine la el pe măsură ce el dă altora.

Ești în căutarea fericirii adevărate și durabile? Plăcerile păcătoase ale lumii și posedarea de bunuri niciodată nu vor astâmpăra dorul lăuntric al unuia care este în căutarea păcii și mulțumirii. Citește avertizarea Scripturii:

“Bucură-te tinere în tinerețea ta, fii cu inima veselă cât ești tânăr, umblă pe căile alese de inima ta și plăcute ochilor tăi; dar să știi că pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată” Eclesiastul 11:9.


7. CE AR FI FĂ‚CUT ISUS?

Când părăsim vechea noastră viață de păcat, Hristos o îngroapă și noi ieșim înainte ca ființe noi în Hristos. Dacă ne-am supus Lui într-adevăr, vom avea în noi o mare dorință să-i plăcem Lui și să fim ca El în cuvânt și faptă. Nu vom fi interesați să vedem cât de aproape de granița dintre bine și rău putem veni.

Ați auzit istoria acelui prinț oriental bogat care a anunțat că este în căutare de un birjar. Trei oameni au cerut să fie angajați în acest servici.

Primul a privit peste marginea prăpastiei și a zis că el ar putea conduce trăsura regală la distanță de circa un metru de margine.

Al doilea, vrând să-l întreacă pe primul, a zis că el ar putea să conducă și la o jumătate de metru de marginea repezișului.

Al treilea s-a dat îndărăt și a zis prințului: “Înălțimea Voastră, eu aș sta cât mai departe de marginea prăpastiei”.

“Tu ești omul pe care-l caut”, a zis prințul, “fiindcă n-am de gând să las pe cineva să mă ducă la moarte fără să fie nevoie”.

Sufletul tău este angajat în aceste probleme ale vieții.

“Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul” Matei 16:26.

Pentru fericirea durabilă a vieții viitoare, nu vei părăsi lucrurile goale ale lumii, cuprinse în cele trei ispite – POFTA, MÂNDRIA ȘI DRAGOSTEA DE LUME? Plăcere fără sfârșit așteaptă pe fiecare creștin.

“Îmi vei arăta cărarea vieții; înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice la dreapta Ta” Psalm 16:11.

“Dar după cum este scris: ‘Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc'” 1Corinteni 2:9.

Vrei, fiindcă Îl iubești pe Isus, să renunți la lucrurile pământului pentru gloria lumii care vine?

Iubite Tată ceresc, Îți mulțumesc pentru făgăduința bucuriei veșnice. Ajută-mă să creasc în har și în cunoștință și călăuzește-mă la plăcerile care nu se ofilesc niciodată. Doresc ca Isus să trăiască totdeauna viața Lui perfectă în mine. Mă rog în Numele lui Isus. Amin.