De ce n-a reuşit vechiul legământ?
Cu ceva timp în urmă, tocmai coboram de pe scenă la încheierea unei prelegeri de evanghelizare şi mă grăbeam către uşa din faţă ca să dau mâna cu oamenii, când deodată trei tineri m-au oprit în drum. Unul din ei mi s-a adresat destul de tare. “Frate Joe, am fost dezamăgiţi de felul în care ne-ai aşezat iarăşi sub vechiul legământ în seara asta, predicând despre Sabatul zilei a şaptea. Nu-ţi dai seama că trăim sub noul legământ şi că ar trebui să ţinem duminica în locul Sabatului?”
Acel tânăr dădea glas convingerii multor mii de creştini de astăzi care sincer cred că Cele Zece Porunci au reprezentat Vechiul Legământ, care a dispărut la cruce şi prin urmare, nu-şi mai găseşte nicio aplicaţie prezentă în viaţa creştinilor salvaţi prin har. Oare este o premisă reală? Dacă ar fi aşa, ar trebui să fim înştiinţaţi de această învăţătură ca să evităm capcana legalismului de moarte. Pe de altă parte, dacă Cele Zece Porunci mai sunt obligatorii, ar fi cea mai teribilă greşeală să nu ţinem seama de vreuna din acele mari precepte morale.
Nimeni nu poate tăgădui că sunt declaraţii din Vechiul Testament care se referă la Cele Zece Porunci ca la un legământ. Totuşi, ne propunem aici să arătăm că Legea Celor Zece Porunci nu a reprezentat vechiul legământ care a fost anulat.