Cea mai mare nevoie a bisericii de astăzi este o adevărată reînviorare şi reformă spirituală. Pentru ea s-au rugat creştinii de-a lungul anilor – în cercul familiei, singuri în cămăruţă şi împreună cu toţi în biserică în Sabat. Există un simţământ profund de nevrednicie când într-o casă ţinem studii biblice sau când ne aflăm în faţa unei audienţe unde sute de oameni trebuie să ia o decizie pentru Hristos. Ştim bine că nu există niciun mod prin care omul să poată câştiga vreun suflet sau să poată convinge de Adevăr. Doar Duhul Sfânt poate înmuia inima ca să primească pocăinţa şi poate trezi sufletul la regret faţă de păcat. Aşa că ne rugăm atunci când vorbim despre Adevăr cu cuvinte slabe şi pline de greşeli ca puterea lui Dumnezeu să pătrundă în acea clipă de părtăşie.

Desigur că uneori vedem răspunsul la acele rugăciuni. Oamenii se convertesc, bolnavii se vindecă şi se iau decizii pentru botez. Dar de ce nu vedem aceasta mai des? Este oare această mărturie a Duhului Sfânt, care câteodată este primită, câteodată este respinsă tot ceea ce ne putem aştepta de la Dumnezeu? De ce nu are loc ori de câte ori ne rugăm şi cerem să-Şi împlinească făgăduinţele?

Există momente speciale când ne arde inima în noi şi plecăm de la o întrunire de rugăciune bucuroşi de lucrarea de reînviorare a Duhului Sfânt. Dar care a fost părerea lui Dumnezeu despre acea întrunire? A reuşit El să-Şi împlinească voia Lui desăvârşită în acel serviciu divin? Când se va descoperi plinătatea puterii lui Dumnezeu, nimeni nu se va mai duce să vorbească de ea în cuvinte fade, fără viaţă. Asemenea unui foc din cer, Duhul va aprinde şi va încălzi fiecare inimă până ce întreg pământul se va lumina de slava Lui.

Continuă citirea articolului…