ASCULTATI, FIILOR, INVATATURA UNUI TATA,
Motto: “Decat o viata intreaga cioara, mai bine o vara vultur”- Arh. Gheorghe Petrescu.
Autori: Arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu, CUA University, Washington, DC, USA.
Sponsor: Adrian Dobrovolschi.
“Ascultati, fiilor, invatatura unui tata, si luati aminte, ca sa pricepeti !“ Zi intelepciunii: “Tu esti sora mea!” Si numeste priceperea, “Prietena ta !”
Inteleptul de pe vremuri, Solomon, atrage atentia asupra pazirii cu sfintenie a poruncii a cincea. El, da sfatul sa asculti invatatura tatalui tau prin intelepciune si pricepere, cele doua mari si minutate calauze ale vietii tale de tanar pe acest pamant. Dobandirea intelepciunii si cresterea priceperii din frageda copilarie, atrage dupa sine, o multime de binecuvantari. “Frica Domnului este inceputul stiintei”, ce reprezinta veriga existentiala a unei minti clare de copil ce asculta invatatura tatalui sau si conserva indrumarile mamei sale. Nu se pune problema daca parintii sant intelectuali sau nu, ci, acele calitati materne ale mamei in special, vor creiona pentru viitor un drum perfect pentru viata pustiului si a pustoaicei in armonie cu Cel din Ceruri.
Astazi, atributiile mamei sant preluate de altii, chipurile cu scoala si experienta, fara frica lui Dumnezeu in suflet. Si te intrebi de ce copilul tau nu preia de la mama si tata, acei sapte ani de acasa ce se predau in frageda copilarie in caminul familial compus din tata, mama si copii. In acesti ani se slefuiesc adevarate opere de arta educationala in contextual altarului de seara si de dimineata. Ori, sa-mi fie cu iertare, in acest secol nebunatic plin cu de toate, in crese, gradinite, scoli, orfelinate, etc., nu mai este vreme de asa ceva. Si peste noapte, te pomenesti tu ca parinte ca, ai crescut prin intermediul acestor spatii de educatie frivola, un monstru ce raspunde la anumite comenzi ce par straine si ca limbaj, dar mai ales ca atitudine. Oare de ce?
Biserica Adventa, nu are nici cea mai mica responsabilitate fata de un suflet ce se dezvolta in alte conditii de viata spirituala si sociala. Individualizarea individului pare mai degraba un strat subtire de “ceva”, fara capacitatea de aparare a individului nou format, intr-o copilarie sub influenta altor legi educationalo-crestine, ce nu au nimic comun cu spiritul legilor si poruncilor unui Dumnezeu viu si Atotputernic. Altarul de dimineata si seara, nu mai exista, iar lingurita de intelepciune a mamei ce dadea sare si curaj copilului, nu mai este. Din pacate, acea afectiune necesara tot restului vietii se topeste in regulamente de tot felul, ce construiesc un om de tip nou, un monstru mai degraba al unei societati bazata pe dezinformare si minciuna spirituala. Marile ecuatii diferentiale ale vietii raman nerezolvate iar MATLAB-urile Bisericii Advente, unde poti sa rezolvi aceste ecuatii impreuna cu Isus, sant goale, din lipsa de imaginatie din partea pastorilor, prezbiterilor, instructorilor si alti factori. Incotro, intelepciune si pricepere?
