Priveste curcubeul dintre nori,
La noi, cei care ne uitam menirea
Si-nfasurati in patimi si erori
Uitam ce rost mai are omenirea…
Priveste si se-ntreaba ganditor
De ce-i atata haos pe planeta
Si de ce omul nostru muritor
Crede in curcubeu, prin eprubeta.
De ce nu vrea raspunsul din Scriptura
Si nu accepta fara pipaire?
De ce vorbeste numai de natura
Si uita Creatorul de iubire?
De ce arunca vina pe legenda,
Pe mitul invechit si fara miez?
Cand moartea te loveste cu amenda
Nu e mai important sa ai un crez?
Cand curcubeul a fost dat dovada
A unui legamant-promisiune
Cum sa te-ntorci cu fata spre sarada,
Spre teorii cu iz de-nselaciune?
Cand Dumnezeu a dat, n-a regretat!
Si cand a spus, a spus, ce a gandit!
Potopul n-a mai fost reeditat
Pentru ca Dumnezeu te-a tot iubit…
Intreb si eu ca un nedumerit:
Dac-ai promis un crez… de ce-ai mintit?
Cat curcubeul inca mai apare,
Cu-al lui mesaj ce-alunga fictiunea,
Intoarce-te cu fata catre zare…
Inca functioneaza rugaciunea!
Traieste viata Domnului Isus!
Prin indoiala n-ajungi la credinta,
Insa prin El, vei fi acolo sus,
Un curcubeu sublim de biruinta!
Jercan D Alex 2009