Poezie dedicata saptamanii de rugaciune
Intr-o lume lovita de pacat si de moarte,
incatusata in lanturi,
vad un popor cu dor de libertate,
coborator din durere si veacuri,
poporul sperantei!
Pe fruntea lor descopar asteptare…
Robia si setea,nisipul si marea
nu au reusit sa stinga din inimi
dorul de Tara…
Zi de zi ingerii din ceruri,
printre revolte si dune,
au pazit copiilor Sai drumul,
Canaanul devenind pentru fii robiei
vis de lumina…
Priviti-le fata!
Veti citi in ochii lor cutezanta,
incredere si pace!
Credinta in Isus este forta care ii ajuta
sa biruiasca pe drumul sperantei.
Admirati acest popor
venit din istorie
aflat in drumul sau spre marea victorie!
Fagaduinta revenirii Domnului lor
ii motiveaza la consacrare,
gandul le zboara dincolo de zare
spre misiune si lucrare.
Ploaia bogata a Duhului
le fortifica bratele,
tot pamantul asteapta sa fie arat
cu plugul Evangheliei…
Orice samanta trebuie aruncata in brazde
cat mai repede…
Dinspre miaza –noapte
bat vanturi puternice,
iarna pamantului se apropie…
Doar alaturi de Isus vor putea invinge
frigul si noptile…
Plecati in rugaciune,
constienti de nevoia de putere si har ,
prizonierii sperantei,
vajnici stegari,
raman la hotar.
O lupta inegala si crunta
se poarta in suflet,
dar ei inca rezista,
ingerii buni ii ajuta in lupta…
Predati in bratul Regelui lor,
privesc continu spre cruce,
prin Duhul Sfant ,Dumnezeu Tatal
spre cer ii conduce…
La orizont se vad deja zorile…
Credinta si speranta le motiveaza
asteptarile…
Astazi ,
poporul lui Dumnezeu
este prizonier al sperantei,
dar maine va putea deveni,
pentru etrnitate,
purtator de libertate!
Cu privirile indreptate spre Casa,
poporul lui Dumnezeu
in curand va putea intona
un triumfator
MARANATHA !
Gabriel Neagu
26.11.2010