Zi si noapte
portile sufletului
sunt cu disperare asediate
armatele vrajmase sunt incolonate,
se doreste cucerirea
redutei numita speranta.
Clipa de clipa
traiesc in prima linie a frontului,
sunt prins intr-un razboi
nemilos, inegal si sangeros,
simt ca momentul capitularii se apropie,
se cronometreaza deja secundele
doar putin timp si …cliseul se -ntrerupe…
Din toate directiile
navalesc si vuiesc apele,
pamantul se clatina
se smulg in furtuna gandurile,
doar o clipa singur
si peste tot vor plange ruinele,
dintr-un prea frumos
vor mai fi prezente,
intre coperti de carte ,
doar amintirile…
La lumina unei stafulgerari
vad chipul lui Isus privindu-ma,
in aceste clipe tainice
traiesc marea revelatie:
acum se face lumina in cetate
inteleg ca nu pot invinge singur,
numai ajutat de Domnul ostirilor
voi putea salva de la ruina redutele.
Stau plecat pe genunchi obositi,
intr-o adanca rugaciune
buzele se misca in soapte ne auzibile,
in jurul cetatii se pleaca si se vine,
dar acum in interior este liniste
gandurile se inalta spre ceruri senine,
in timp ce armatele divine
coboara grabite spre lume..
Ca la un semn decorul se shimba
in cetatea inimii este iarasi bine,
la porti vrajmasul tot incearca
sa intre, sa vina ,
razboiul dintre bine si rau si astazi continua,
dar cu Isus langa mine
vrajmasul nu poate invinge…
Zi si noapte
portile sufletului
sunt cu disperare asediate
armatele vrajmase sunt infometate
se doreste cucerirea ultimei redute
numita speranta,
dar acum in cetate este lumina
inima este plina o de pace divina,
Isus este Biruitorul,
El lupta pentru mine!
Gabriel Neagu
20.03.09