Rezultatele căutării după: copil,

  Era dimineaţă, tocmai mă trezisem. Mă aştepta o zi plină de cursuri şi teme. Deja era forfotă prin apartament, semn că celelalte două colege se treziseră. Am luat Biblia împreună cu mine în timp ce traversam camera spre bucătărie. Nu aveam mult timp la dispoziţie, însă voiam să îmi fac timp. Voiam să fac linişte ca El să îmi vorbească. În timp ce lecturam, ochii mi s-au oprit la cuvintele „Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El.” [1]. Într-o lume în care atâtea strigăte se aud, de la … [Citeşte mai departe...]

  În timp ce colegele mele de apartament îşi pregătesc la rândul lor temele pentru ziua de mâine, eu stau în faţa laptopului şi mai muşc câte puţin din mărul roşu, măr dulce de altfel. Gândul îmi zboară la dimineaţa zilei de azi. Îmi place să mă gândesc că Dumnezeu e acolo înainte ca eu să mă trezesc, aşteptând cu nerăbdare să îmi spună „Bună dimineaţa, copilul meu!”, aşteptând ca eu să dau fuga la El să stăm de vorbă. Dar, îmi dau seama că de multe ori acel „bună dimineaţa” nu îl mai aud aşa de … [Citeşte mai departe...]

Peste vremea Edenului s-a lăsat demult cu tăcere. În loc de întâlnire, copilul a ales un ascunziş, florile şi-au ofilit culoarea, animalele au început să urle, iar şerpii să vorbească; astfel, originalul a căpătat riduri, aglomerate an după an peste creaţia desăvârşită. Dacă Legea – fie aceasta de orice natură – a fost iniţial parte din constituţia lor, de-alungul timpului, fiinţele raţionale şi-au împietrit inimile şi, odată cu ele, au împietrit şi Legea. continuarea aici [...] … [Citeşte mai departe...]

Când privim în jurul nostru, peste tot vedem oameni nefericiţi. Chiar dacă se străduiesc să-şi ascundă neîmplinirile în spatele unui zâmbet, putem citi în ochii lor căutarea după ceva mai mult, căutarea unei fericiri autentice. Mulţi dintre ei ar dori să renunţe la orice  mască şi să caute cu sinceritate lucrurile care îi împlinesc cu adevărat. Ar dori să aibă puterea de a lua o decizie fără a fi un sclav al aşteptărilor celorlalţi.   Dar, oare nu ne regăsim şi noi printre aceştia? Nu căutăm … [Citeşte mai departe...]

“Cu toţii ne amintim poveştile copilăriei: pantoful i se potriveşte Cenuşăresei, broscoiul se transformă în prinţ, Frumoasa din Pădurea Adormită e trezită cu un sărut… A fost odată ca niciodată… şi apoi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi…“ [1]             Surprinzător e că ajungem la un moment dat să avem o revelaţie… ajungem să analizăm mai mult decât să trăim şi în acel moment reies nişte concluzii dramatice: pantoful nu se mai potriveşte Cenuşăresei pentru că nu mai e în trend, … [Citeşte mai departe...]