Suferinţa te răstoarnă uneori ca pe-o epavă Şi-ţi împinge năzuinţa spre paharul cu otravă… Disperat, priveşti spre zidul care-ţi este mai aproape Şi plângând, ca Ezechia, aştepţi valul să te-ngroape… Strigi, dar parcă în pustie… Tremurând deschizi o Carte, Care altă dată, sigur, îţi da aripi peste noapte, Însă astăzi parcă nimeni nu te-ude, nu-ţi răspunde… Parcă până şi Scriptura de privirea ta se-ascunde!.. Cel puţin aşa se pare când ai gura încleştată De nu poţi rosti o vorbă, aşa … [Citeşte mai departe...]