Mama mea Când şed adesea şi gândesc La mama mea cea iubitoare, Nu am cuvânt, s-o preţuiesc Prin grija ei, nespus de mare. O! câte speranţe nu şi-a pus În dragostea cea cu ardoare, Prin mica odraslă, ce-a adus În lumea aceasta trecătoare! Cât de cu drag, m-a îngrijit Ţinându-mă în braţu-i dulce, În dragostea de-a fi-mplinit Ce-n dorul ei, a putut duce! Cu câtă-atenţie m-a crescut În anii scumpi, ai copilăriei, Şi cât de mult, ea ar fi vrut Să-i simt nădejdea … [Citeşte mai departe...]