Intercer – Poezii si editoriale

Pe drumul vieţii, Te-am ales!

Pe drumul vieţii, Te-am ales
Să-mi fii Isuse bun, tovarăş,
Să-mi readuci fiinţa iarăşi
La starea de-a fi înţeles,
Că-n planul cel de mântuire
Mi-ai oferit o şansă mare
Prin jertfa Ta cea salvatoare,
Să pot s-ajung, la nemurire!

Pe drumul vieţii, Te-am ales
Pentrucă-mi eşti Mântuitorul
Etern Stăpân şi Izbăvitorul,
Ce prin jertfire, m-ai cules
Din valu-acestei lumi deşarte
Ce tot mai mult merge în rău
Nesocotind Cuvântul Tău,
Ce-oferă viaţă, şi nu moarte!

Pe drumul vieţii, Te-am ales
Să mă conduci, în credinţă
Să pot, s-ajung la biruinţă,
Ce am râvnit-o atât de des
Prin faptul că sus la Calvar
Al meu păcat Ţi-ai însuşit,
Prin strigarea: ,,S-a sfârşit”!
Oferind lumii, sfântul har!

Flavius Laurian Duverna
29 noiembrie 2012

Poate…

Poate-n viaţa aceasta Doamne, niciodată
Nu voi înţelege totul, şi nici n-oi pricepe,
De ce-n planu-Ţi sfânt, viaţa poate-ncepe
Prin dureri amare, printr-o crudă soartă,
Ce-o loveşte-n plin, după ce-a fost dată?

Poate-n viaţa aceasta Doamne, e de-ajuns
Să-Ţi cunosc voinţa pentru-a mă conduce,
Pentru-a aprecia harul, şi iubirea-Ţi dulce
Ce-mi şopteşte-n susur cum ea a pătruns,
În inima-mi frântă, ca să-mi dea răspuns!

Poate-n viaţa aceasta Doamne-am învăţat
Cum prin suferinţă omul, l-ai atras la Tine,
Că-n dureri, necazuri, viaţa-mi-Ţi-aparţine,
Căci la crucea Golgotei m-ai răscumpărat
Şi prin jertfa-Ţi mare m-ai scos din păcat!

Poate-n viaţa aceasta Doamne, mă-ntristez
Pentru mulţime de lucruri ce nu le pot face,
Căci astfel mi-e scris, şi-i zis prin soroace
Să rabd în tăcere, să sufăr, să nu dezertez
Ci mergând pe drumul vieţii, să mă corijez!

Flavius Laurian Duverna
28 noiembrie 2012

Doamne bun, de-a Ta iubire!

Doamne bun, de-a Ta iubire
Nici când eu nu mă despart,
Şi roadele-i sfinte le-mpart
La semenii mei prin slujire,
’N drumul cel spre mântuire
Peste-al lumii hotar spart!

Şi mă silesc, Doamne Sfânt
Spre-a nu fi, ca şi-o aramă
Sunătoare, ce tot cheamă,
În lung şi-n lat pe pământ
Prin al Tău splendid Cuvânt,
Ci omul, să-L ia în seamă!

O! Nici chimval zângănitor
Căci prin zgomotele sale,
Nu strânge nimic pe cale
Pentru-al vieţii Domnitor,
Şi-al lumii-ntregi Salvator
Vrednic în veci de-osanale!

Nici să ştiu limbi omeneşti
Peste ceilalţi, mai cu vază
C-am o conştiinţă trează,
Şi că urc spre slăvi cereşti
Căci atunci, nimic nu eşti,
S-a dus duhul ce vegează!

Căci chiar şi limbi îngereşti
De-aş vorbi cu măiestrie,
Fără-avea dragostea vie,
Nu poţi templul să-l zideşti,
Şi-astfel, Om, nimic nu eşti
În drumul spre veşnicie!

Flavius Laurian Duverna
27 noiembrie 2012

O, taină scumpă-a mântuirii!

O, taină scumpă-a mântuirii
Ce-ai fost ascunsă în mister
Pentru tot omul de sub cer
Înveşmântat în legea firii
Prin stratagema amăgirii…

Prin împlinirea-n întrupare
Asemeni nouă-n corp uman
Te-ai prevalat ca paravn,
Spre-a-ţi arăta iubirea mare
Pentru o lume-n răsculare!

O, taină scumpă-a mântuirii
Desfăşuratu-te -ai-n iertare
Prin jertfa sfântă salvatoare,
Când sus la Golgota jertfirii
Ţi-ai demonstrat forţa iubirii,

Ţi-ai împlinit marea lucrare
Prin sfânta ta neprihănire,
S-aduci profunda fericire
În planul de răscumpărare
Prin crâncena-ţi crucificare!

O, taină scumpă-a mântuirii
Atât de-aparte şi frumoasă,
De mintea mică ne-nţeleasă
Pentru-opera desăvârşirii
În veşnicia… prea-măririi,

Din Universul vast, ceresc,
Cu-ale lui lumi imaculate
Din Galaxii ce-au fost create
În planul sfânt Dumnezeesc,
Ce mult în haru-ţi te iubesc!

Flavius Laurian Duverna
26 noiembrie 2012

Iubirea Ta, o Doamne Sfânt!

Iubirea Ta, o Doamne Sfânt
E-n haru-Ţi ce m-a aşteptat
Să pot vedea al meu păcat,
Să-mi pot revizui-n Cuvânt
Al vieţii traseu, pe pământ
În jertfa-n care Ea S-a dat!

Iubirea Ta, o Doamne mare
E-n milaŢi ce m-a luminat
Ca din al morţii grav păcat,
Să mă ridic spre-nviorare
În jertfa Ta cea salvatoare
Spre ceru-nalt şi minunat!

Iubirea Ta, o Doamne bun
E-n slava ce m-a suportat
Trăind în plăceri şi-n păcat,
Şi-n conştiinţă să-mi adun
Gânduri rele să-mi răzbun
Pe-al meu semen apropiat!

Iubirea Ta cea mai duioasă
Ce am simţit că îmi doreşte
Şi-n cer sus îmi pregăteşte,
Cea mai sublimă dulce casă,
Îmi este atâta de frumoasă
Când sufletu-mi călăuzeşte!

Flavius Laurian Duverna
25 noiembrie 2012

Pe ale harului aripi…

Pe ale harului aripi de slavă
M-ai atras Doamne la Tine
De pe-ale lumii căi străine,
Din tot noianul ei de pleavă
Să fiu ca bobul cel curat,
De grâu cernut şi vânturat
În pacea-Ţi sfântă şi suavă!

Pe ale harului aripi de glorie
Tu mă porţi Doamne, iubitor
Că-n ceruri am un Salvator
Ce mă va duce la victorie,
Prin faptul, că El S-a jertfit
De moarte să fiu izbăvit –
Prin jertfa-I să fiu mântuit!

Pe ale harului aripi de milă,
Prin vestea cea a mântuirii
Că sus pe crucea răstignirii
Garant Ţi-ai pus fiinţa umilă,
O Doamne, Tu m-ai chemat
Să-Ţi cânt iubirea ne-ncetat
Cu inima, de haru-Ţi plină!

Pe ale harului aripi întinse
Tu mă aştepţi şi mă chemi,
Şi peste ani, şi peste vremi
Chemările, au fost extinse,
Şi tot mereu m-ai îndemnat
Să vin la nunta de Împărat
Cu candelele toate-aprinse!

Flavius Laurian Duverna
23 noiembrie 2012

Să vii la râul, cel de viaţă!

Să vii la râul, cel de viaţă
Cu apa lui cea mult dorită,
Căci inima-n har ţi-e-ntărită
În zori de zi de dimineaţă,
Să biruieşti norii de ceaţă
Ce-n jur pâcloşi ei se agită!

Să vii la râul sfânt, virgin
Cu apa lui, ce te-ntăreşte
Când bei şi setea potoleşte,
S-asculţi de glasul cel Divin
Că-n Jertfa Lui totu-i senin,
Că viaţa veşnică-ţi doreşte!

Să vii la râul, cel sublim
Cu apa lui, ce străluceşte
Din locul unde izvorăşte,
Şi să vezi, Noul Ierusalim
Ce prin credinţă îl privim,
Şi viaţa ne-o înveseleşte!

Să vii la râul ce porneşte
Să curgă limpede şi clar,
De sub tronul sfânt de har
Al Tatălui, ce te iubeşte,
Şi loc în cer îţi pregăteşte
Prin Jertfa Sa de la Calvar!

Flavius Laurian Duverna
22 noiembrie 2012

Iubire, porți atâtea nume
Și din cenușă reînvii,
Ești mamă bună la copii –
Calde priviri ce multe-or spune!

Apari fără moment anume,
Când te-ai născut nu poți să știi,
Dar alta-n fiecare zi,
Aprinzi pe toți, te ții de glume.

Fior misterios, tu care
Legi inimile pe pământ,
Înflăcărezi pe orișicare

Cu dorul tău curat și sfânt,
Ce crește zilnic tot mai mare!
Zbor minunat, vis drag sau cânt…

Floare de colț

Nu-i șoaptă să spargă tăcerea,
Nici filele nu mai foșnesc,
Și focul s-a stins. Încăperea
E templu de cuget ceresc.

Și picurii cântă pe casă,
Pe geamuri șiroaie curgând,
Pisoiului negru nu-i pasă,
El toarce cu șoareci în gând.

Tic-tac vechi tot măsoară atent,
Și vieți, anotimpuri ce trec,
Replică inimii – viu talent –
Sunet egal, rece și sec.

Uitare și dor amorțite,
Parfum din trecut redeschis,
Mă-nvăluie-n zbor risipite,
Curând retrăiesc într-un vis.

Culori diluate de vreme,
Și voci ce s-au stins de demult,
Timp fără griji vor să cheme,
Primăvara cânt să ascult…

Floare de colț

Privești spre cer, ești luptătoare…
În alb și nou, curat veșmânt,
Răsar stridente fire care
Pătează straiul tău cel sfânt.

Pe-un rece formalism poți scrie
Modă, mândrie, egoism.
Tentacule apar, vai ție,
Din arzătorul fanatism!

Extremele îndepărtate,
Devin prăpăstii în curând,
Și în superficialitate,
Se-neacă mulți creștini pe rând.

Ești unică sau cu oricare
Femeie, te asemeni azi?
Păstrezi principiile-n mare,
Dar în detalii ades cazi?

Ah, pentru unii demodată,
Sau club modern de ipocriți,
Ei nici nu știu cum altădată,
Strângeai pe-ascuns mulți prigoniți…

E timp solemn de judecată,
Mai este har împrumutat,
Cernut și sigilat deodată,
Nume cu nume e strigat…

Te clatini plină de defecte,
Te părăsesc cei plictisiți,
Și cei ce Legea să respecte
Nu mai doresc, sunt obosiți.

Dezamăgiți se depărtează
Și doritorii de minuni,
Rămân puțini cu mintea trează,
Așteptători fideli și buni…

Mântuitorul te iubește,
Te-ncurajează să reziști,
Căci mulți primi-vor Buna Veste,
Deci, șterge-ți iute, ochii triști!

Acum când este libertate,
Și cunoștința a crescut,
Anunță-n zări îndepărtate,
Vine Isus! Nu mai e mult!

Floare de colț