Intercer – Poezii si editoriale

Măreaţa Taină…

Măreaţa Taină, a-ntrupării
În Planul cel de mântuire,
E opera scumpă-a salvării
O Doamne, în neprihănire!

A trebuit să-Ţi dai suflarea
Pe crucea cea dela Calvar,
Ca să trăieşti, reînviorarea
A multora, salvaţi prin har!

Când socotit erai la număr
În rând cu ceilalţi vinovaţi,
Î-Ţi duceai crucea pe umăr
Şi Te rugai spre-a fi iertaţi!

Astfel, Ţi-ai dus suferinţa
Pe pământul, ce-ai creat,
Şi ai primit pasiv sentinţa
Murind pe lemn crucificat!

Păcatele noastre-ai purtat
Luându-le asupra-Ţi toate,
În haine noi ne-ai îmbrăcat
Care arată, a Ta dreptate!

De-aceea-n toată veşnicia
Măreaţa taină, a-ntrupării,
Va fi-acea ştiinţă, în făclia,
Din jertfa sfântă, a salvării!

Flavius Laurian Duverna
12 martie 2011

Pământul își dezbracă haina,

De-orice zidire omenească,

Nimeni nu întelege taina,

Fără Scriptura să citească.

E foc și val și zguduire,

Dar cine-i vinovat poți spune?

E plâns, mult geamăt peste fire,

Dacă trăiești e o minune!

Pământ cârpit, te-așteaptă încă,

Distrugeri neînchipuite,

Doar cel ce a clădit pe Stâncă,

Are speranțe neclintite.

Mai e puțin. Se aud pații.

Atât de-aproape-I Domnul vieții!

Te afli azi printre urmașii

Lu-Isus Hristos, în ciuda ceții?

Așază-ți ființa-n mâna Lui,

Dorințe, gânduri, viața toată,

Servește numai Domnului,

Primi-vei veșnică răsplată!

Sosește Regele iubit,

Pe norul alb în strălucire,

Și fiecare mântuit,

E-un strop din marea Sa iubire.

Floare de colț

Tardiva Zi

Când Domnul iar, se v-arăta
Pentru-a aduce…mântuirea,
Atunci, oricine, va constata
Căci vine-nsfârşit…izbăvirea.

Şi când va veni…în măreţie,
Magnaţi şi Stăpâniri, ce ieri,
Nu vreau deloc de El să ştie
Vor pierde toate-a lor puteri.

Se va vedea atunci mai bine
Cum toată slava lor deşartă,
Ce ei şi-au dat-o prin mărire
Se va sfârşi-n aceeaşi soartă.

Şi cei ce n-au luat în seamă
Mesajul cel scump al Iubirii,
Îşi vor trăi…clipele-n teamă
În ziua cea mare, a revenirii.

Căci în a lor mare disperare
La munţi şi stânci vor alerga,
Dar n-or găsi, nici-o salvare
Oricât de dornici, s-ar ruga.

Atunci va fi ceas prea târziu
De-a mai afla timpul de har,
Căci pe-al pământului pustiu
Orice-alergări, vor fi-n zadar.

Tardiva zi, mult prea uitată
De-a crede că e Dumnezeu,
N-or mai afla-o…nici-o dată
În semnul cel, de curcubeu.

Flavius Laurian Duverna
10 martie 2011

Avertizment

Pe-acest pământ unde trăim
Vom trage multe învăţături,
De-n ce se-ntâmplă, socotim,
Că scris e-n sfintele Scripturi.

Vom vedea că multe semne
Prin fenomenele-n mistere,
Sunt indicii, să ne-ndemne
De-a medita, cu precădere.

Cutremurul grozav de mare
Ce-i ultimul, ce se vesteşte,
Va pune capăt ştiinţei care,
Crezut-a, că-i totul poveste.

Dar iată, atunci, va fi târziu
Schimbarea de a o mai face,
Căci judecăţi mari, în pustiu
Pământu-ntreg îl va preface.

Şi pe drept se poate spune
Căci Tatăl Sfânt, e insultat,
De-a lumii mare stricăciune
De rău-ntins în lung şi-n lat.

Când e privit cu indiferenţă
De lumea-n coruptu-i mers,
Şi va atinge acea frecvenţă
Şi n-o mai fi nici-un demers,

Atunci, poate veni sfârşitul
Acestei lumi, în necredinţă,
Atunci, va suporta supliciul
C-a lepădat sfânta credinţă.

Flavius Laurian Duverna
09 martie 2011

Ruga mea

Pe marea vieţii, şi-a ei valuri
Care de multe dăţi…ar vrea,
Să treacă dincolo de maluri
Ducându-mă-n adânc cu ea,
Să nu pierd scumpe idealuri
La Domnul…înalţ ruga mea!

Când în a furiei înverşunare
Prăpăd să facă, valu-ar vrea,
Când ma aflu, în strâmtorare
Şi în balanţă, îmi e nădejdea
Spre-a nu mă-ndoi-n cercare
La Domnul…înalţ ruga mea!

Atât de-atroce-i zvârcolirea
În încercarea-i cruntă, grea,
Căci la mijloc stă mântuirea!
Ca să n-o pierd, în clipa rea
Şi spre-a nu mă-nvinge firea,
La Domnul, înalţ ruga mea!

Astfel, mai sus spre biruinţă
Vreau sa-mi dirijez umblarea,
Vreau să arăt, prin credinţă
În Duhul Sfânt confirmarea,
Căci când trec prin suferinţă
La Domnul…înalţ ruga mea!

Flavius Laurian Duverna
01 martie 2011

Luceafăr de dimineaţă

În valu-acestei lumi profane
Când mă aflam de el purtat,
Mă avântam înspre capcane
Momeli prea fine, de gustat.

Dar într-o zi,… mi-a strălucit
Cuvântul, ca farul în noapte,
Din largul lumii… m-am oprit
Ascultând preasfinte şoapte.

Atunci am priceput menirea
Şi sensul ce-l am pe pământ,
Şi m-am vazut lângă Iubirea
Jertfită sus, pe-altarul Sfânt.

Şi-am înţeles, că am un rost
Isuse Doamne, -n astă viaţă,
Căci pentru mine, Tu ai fost
Luceafăr sfânt de dimineaţă!

Aşa am început schimbarea
La nivelul minţii, în caracter,
Îndreptându-mi, orientarea
În planuri noi, ce duc la cer.

Şi-n spaţiul cruntei disperări
A străbătut clar speranţa vie,
Prin multe scumpe-asigurări
Că-am să trăiesc, o veşnicie.

Flavius Laurian Duverna
07 martie 2011

Din valea plângerii…

De aici…- din valea plângerii,
Am venit, Doamne, la Tine
Prin lacrimi…şi prin suspine,
Ce le-or strânge,…- îngerii,
Şi-n burduful Tău le-or ţine!

Căci, Doamne, nu urgiseşti
Niciun suflet ce Te cheamă!
Tu-a lui rugă, o ei în seamă
Şi pe-al Tău braţ îl primeşti,
Fiindcă-n iubire, nu-i teamă.

Aici jos,…- în valea plângerii
Ai venit, din cerul cel fericit,
Ca să-mi spui…că-s mântuit
Prin har şi-n virtutea ungerii,
La Calvar, totul ai îndeplinit!

De-aici, din genunea adâncă
Fiind sub aspră condamnare,
Fără vreun drum de scăpare
Doar la Tine sper, căci încă,
Prin jertfă-mi poţi da salvare!

Sângele-Ţi, ce-a curs şiroaie
Sus, la răstignirea pe munte,
A-ntins cea mai sacră punte;
Nimenea să vrea, no-ndoaie
Nici nu poate…să o-nfrunte.

Din cer sus, – pân-la pământ
Puntea Jertfei stă-n picioare,
Garant pentru-a mea salvare
C-am să-ajung în cerul sfânt,
Prin marea-Ţi, răscumpărare!

Flavius Laurian Duverna
26 februarie 2011

Auzi Chemarea!…

Auzi chemarea cum răsună
Şi-al ei ecou cum el răzbate,
Din răsărit tot mai spre-apus
Din miazăzi la miazănoapte!

Solia iată, acum te cheamă
S-o răspândeşti, mai apriat,
La ori-şi-ce neam, şi popor,
Căci Isus vine, ca Împărat!

Roagă-te, la Domnul Sfânt
Să scoată sinceri lucrători,
În holda lumii să pornească
Ispravnici bravi, secerători.

Nu mai e timp de zăbovire
Sunt zile acum de secerare,
Şi holdele de grâu aşteaptă
De a fi strânse, în hambare.

Căci iată, mare e secerişul
Şi lucrători sunt prea puţini,
Porneşte îndată şi lucrează
Şi-n jurul tău şi-ntre străini!

Din cele patru zări se-aude
Cum strigă prinşii, în arcan:
-,,O, Trece-ţi, şi ajutaţi-ne!”
E-al rugii glas Macedonean.

Flavius Laurian Duverna
23 februarie 2011

AMANARE

1.O DOAMNE E-ATATA DURERE AICI JOS LA NOI
PUTINE BUCURI SUNT MAI MULTE GRIJI, NEVOI,
DAR NE-AM OBISNUIT SI NU VREM SA PLECAM
TU NE ASTEPTI ACASA DAR NOI TOT AMANAM.

2.DORIM SA MAI RAMANEM ,NE-AM FACUT MULTE PLANURI
NU SUNTEM PREGATITI ACUM  POATE LA ANUL
AVEM DE CONSTRUIT, DE IMPARTIT, DE STRANS,
DIN ZORI SI PANA-N SEARA NU ESTE TIMP DE-AJUNS.

3.SPERANTE SPULBERATE IN FIECARE ZI,
MOARTE, INSTRAINARE DE FRATI SI DE COPII,
CATE NECAZURI DOAMNE MAI TREBUI SA PRIMIM
SA NE TREZIM DIN SOMN, SA TE-ASTEPTAM SA VI?

4.IN JURUL NOSTRU MULTI SE PIERD SI NOI O STIM
AR TREBUI SA MERGEM PE-ISUS SA LI-L VESTIM
DAR SUNTEM OCUPATI SA NE GANDIM LA EI
SI POATE LA SFARSIT NE PIERDEM CHIAR PE NOI.

5.DA-NE PLACEREA DOAMNE, SA TE-ASTEPTAM CU DOR
SA NE DESPRINDEM MINTEA DE TOT CE-I TRECATOR
NIMIC SA NU NE TINA AICI JOS PE PAMANT
SA VREM SA FIM CU TINE IN CER, CAT MAI CURAND!

DUBANOAIA MONICA

Dintre-ale lumii desfătări

Dintre-ale lumii desfătări
Cu-al lor sinistru tumult,
Doamne, azi la Tine vin
Voia-Ţi sfântă să ascult!

Am auzit, glasu-Ţi blând
Că nu ţii cont de păcate,
Când la Tine sunt primit
Mi le ierţi în jertfă toate.

În susurul blând şi dulce
Îţi verşi cu îmbelşugare,
Cel mai preţios dar sfânt:
Balsam veşnic de iertare.

Chematu-mai…la odihnă
Şi sub jugul de-ascultare,
Prin credinţă eu am pace
Chiar în zile de-ncercare.

Să Te am la dreapta mea
Mergând pe cărarea vieţii,
Căci Luceafăr, maiestuos
Mi-eşti din zorii…tinereţii.

Şi…dintre-ale lumii valuri,
Mă îndrept având un dor
Ca la ţărm să Te-ntâlnesc,
Scump şi drag Mântuitor!

Flavius Laurian Duverna
22 februarie 2011