După cum înţeleg cei mai mulţi cercetători ai Bibliei, Petru şi Pavel nu erau de acord întotdeauna asupra metodelor de vestire a evangheliei. La un moment dat, au avut o neînţelegere publică, în care fiecare îl acuza pe celălalt că ar fi făţarnic. Totuşi, în ce priveşte credinţa şi trăirea conform mesajului iubitului lor Învăţător, ei au fost într-un acord perfect.

După ce a descris distrugerea prin foc a lucrurilor de pe pământ, de la sfârşitul istoriei omenirii Petru a pus această întrebare retorică: “Ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă?” 2 Petru 3:11. La această întrebare a sa, el şi-a dat un răspuns foarte scurt: “Siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.” versetul 14.

Când a scris despre acelaşi subiect în altă parte a Bibliei, Pavel a folosit un limbaj foarte asemănător ca ton, dar cu mult mai multe cuvinte. “Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat, şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” Tit 2:11-14.

Continuă citirea articolului…